A fost condamnată la închisoare, pentru trafic de ființe umane, iar copiii săi minori au rămas împrăștiați prin lume: 4 sunt la un centru de plasament din Rusia, unul este alături de ea, în pușcărie, iar cei doi mai mari sunt la bunica lor, în Moldova. Este istoria unei deținute, care a fost extrădată în țara noastră, unde își ispășește pedeapsa, alături de fetița sa. Maria a relatat, în cadrul unei emisiuni de la Jurnaltv, cum a ajuns să fie închisă, cum a fost viața după gratii în Federația Rusă, pentru ea și micuța sa, dar și cum este aici, în țară, scrie SHOK.md.
Martor sau complice? Maria a fost condamnată la 5 ani de închisoare
Maria a fost condamnată la 5 ani de pușcărie, pentru trafic de ființe umane. „Am fost extrădată din Rusia, la cererea procurorului din Moldova, pentru o infracțiune care a fost comisă în 2011-2012. Este vorba despre articolul 165, infracțiune comisă în comun cu mai multe persoane. De fapt, eu am fost mai mult ca martor, cercetarea încă durează. Am trăit în concubinaj cu un bărbat din Turcia, care avea discotecă acolo și erau fete din Moldova care dansau, dar cineva dintre fete a depus o plângere pe ei, că le forțau să se prostitueze. La un moment dat, am început să fiu cercetată în calitate de complice, pentru că aș fi știut și nu aș fi anunțat poliția. Eu știam că el are club de noapte, am fost acolo și am văzut fete care dansau, nu le forța nimeni, asta e tot ce am văzut, dar eu stăteam în Moldova. El pleca, venea și nu știam exact ce se întâmpla acolo”, a povestit femeia.
„El și-a luat valiza și a fugit, prin ambasadă. Eu am rămas”
Maria a trăit în concubinaj cu cetățeanul turc aproximativ un an. În acest timp, pretinsele dansatoare au început să se plângă autorităților din Moldova că ar fi exploatate sexual, iar el a fugit în Turcia: „El a făcut cunoștință și cu părinții mei, nu m-am gândit niciodată că poate fi așa ceva, dar din păcate, nu a fost sincer cu mine. Cum s-au început problemele, am rupt toate legăturile, el și-a luat valiza și a fugit, prin ambasadă. Eu am rămas. Nu m-au tras la răspundere inițial, era cercetare”.
„Timp de 10 ani nu am știut că sunt în căutare, circulam liber peste hotare”
„Când s-au început aceste probleme, rudele mele s-au supărat pe mine, nu aveam unde să merg, nici casă, nici serviciu, nimic și o prietenă din Rusia mi-a propus să plec la ea, ca să mă ajute cu serviciul. Am plecat în ianuarie 2012. Acolo am făcut cunoștință cu soțul actual, tatăl copiilor mei, și am locuit acolo 10 ani. În tot acest timp, ampărăsit liber Rusia, am vizitat și alte țări, îmi făceam patenta, dar niciodată nu am știut că sunt în căutare. Dar când am depus o cerere, pentru că îmi trebuia adeverința de naștere din Moldova, atunci a venit răspuns că eu sunt dată în căutare din mai 2013”, a relatat femeia.
„Nu avea cine să-mi spună că sunt căutată. Mama e căsătorită în Rusia”
Timp de 10 ani, autoritățile de la Chișinău au încercat să ia legătura cu familia Mariei și au dat-o în căutare internațională: „Nu avea cine să-mi spună că sunt căutată. Mama e căsătorită în Rusia, cu cetățean rus, iar cu tata nu țineam legătura încă de când eram în Moldova, el avea familia lui. Aveam moși, dar procurorul nu le știa adresa, să-i anunțe că sunt în căutare”.
„Aveam 4 copii și eram însărcinată cu al 5-lea. M-au arestat”
„Și fiindcă eram în căutare, eu acolo deja aveam 4 copii și eram însărcinată cu al 5-lea, m-au arestat. La poliție indicasem adresa mea, ca să-mi vină răspuns referitor la documentele din Moldova. Deci, ei știau unde locuiesc. Au venit acasă, eram cu copiii, m-au luat cu ei ca să-mi ia amprentele. Soțul nu era alături, era la muncă în alt oraș, foarte departe”, își amintește Maria.
„Când mi-au smuls copilul din brațe, au rupt și nasturii de la rochia în care eram”
Femeia a fost escortată la cel mai apropiat sector de poliție, împreună cu cei 4 copii ai săi. Își amintește cu durere momentul în care a fost ruptă de micuții ei: „M-au luat cu copiii împreună, mi-au spus că va fi totul bine și mă vor lăsa acasă, dar pe mine m-au arestat, iar pe copii i-au dus la un centru de reabilitare. Copilul cel mai mic era atât de atașat de mine, încât atunci când l-au smuls din mâinile mele au rupt și nasturii de la rochia în care eram. Copilul a stat 2 zile în spital, pentru că nu mânca nimic, a avut șoc, de la asta au început probleme, când se enervează îl doare stomacul, nici acum nu se poate alimenta normal, ca un fel de alergie la gluten”.
Citiși continuarea AICI!