Echipa de căutare „COD” anunță despre dispariția unui minor de 17 ani de la Poșta Veche. Acesta a ieșit să arunce gunoiul ieri seara la ora 22:00 și nu s-a mai întors.
Potrivit informațiilor, Colesnic Valentin are 17 ani și locuiește în Chișinău pe strada Iazului din sectorul Poșta Veche.
Băiatul are înălțimea de un metru 70, părul închis la culoare și ochi căprui. Acesta este bolnav de autism.
sursa: www.unimedia.info
Operaţiunea IUG a început în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, la ora 2:00 dimineaţă şi a durat până la ora 20:00, seara zilei de 7 iulie. Sovieticii au deportat 11 293 de familii – 35 796 persoane, dintre care 9 864 bărbaţi, 14 033 femei şi 11 889 copii. 7 620 de familii au fost considerate „chiaburi”, iar celelalte acuzate de „colaborare cu fasciştii”, de „apartenenţă la partidele burgheze româneşti sau la secte religioase ilegale”, transmite TVR Moldova.
Aşa cum s-a întâmplat cu deportarea în masă din iunie 1941, nu toţi cei care au fost incluşi iniţial în liste au fost deportaţi. Documentele de arhivă arată în mod concludent că de această dată, vestea despre planificarea unei operaţiuni de deportare a făcut înconjurul provinciei cu săptămâni înainte, graţie informaţiei oferite de anumiţi reprezentanţi ai puterii care şi-au înştiinţat rudele vizate în acest sens.
Autorităţile au încercat să ţină în mare secret măcar data desfăşurării operaţiunii şi din această cauză unele primării au primit listele abia în ziua operaţiunii.
Din totalul de 12 860 de familii incluse iniţial în liste, n-au fost ridicate 1 567 familii, iar acest lucru s-a întâmplat din cauze diferite: 274 familii intraseră între timp în colhoz; 240 – au prezentat chiar în timpul operaţiunii de strămutare, dovezi documentare care atestau că unii membri ai familiei făceau armata; 35 de familii aveau ordine şi medalii sovietice; 508 – îşi schimbaseră domiciliul, iar 105 familii reuşiseră să se ascundă.
Arestările s-au făcut noaptea cu forţele soldaţilor veniţi în sate cu maşinile. Unii cetăţeni care au încercat să scape cu fuga au fost împuşcaţi. Gospodarii arestaţi împreună cu familiile lor, cu copiii, cu bătrâni, fără a li se permite să ia rezerve cu ei, au fost urcaţi cu forţa în vagoane pentru vite şi duşi. Toate bunurile – casele, utilajul ţăranilor deportaţi – au fost transmise colhozurilor, iar o parte din ele au fost furate, vândute de către organele financiare ale raioanelor respective. Multe dintre aceste edificii au fost oferite ofiţerilor care erau aici în NKVD, nomenclaturii etc. Mulţi dintre gospodarii deportaţi nu au mai revenit în patrie, au fost împuşcaţi pe drum, au murit de foame, de boli, de durere sufletească, de muncă peste puterile lor.
În urma deportării din iunie 1949 impactul dorit de autorităţile comuniste sovietice a depăşit toate aşteptările. Acest lucru este adevărat mai ales în ceea ce priveşte efectul asupra ritmului de colectivizare în următoarele luni după deportare. Astfel, numai în lunile iulie – noiembrie 1949 cota gospodăriilor ţărăneşti care au intrat în colhozuri s-a majorat de la 32% la 80% din total, pentru ca să se ridice la 97%. Prin urmare, după operaţiunea de deportare, din iunie 1949, cei care alcătuiau majoritatea populaţiei locale, ţăranii, şi cei care erau cei mai refractari faţă de puterea sovietică, sunt nevoiţi să-şi schimbe atitudinea.
Frica de o nouă operaţiune, poate de o mai mare amploare, a determinat agricultorii individuali să renunţe la gospodăriile lor şi să accepte compromisul cu regimul sovietic, un regim care dăduse de înţeles că nu va cruţa niciun fel de protestatar ori rebel. Mai ales că cei deportaţi în iunie 1949 erau incluşi în categoria celor care nu aveau dreptul să mai revină niciodată pe meleagurile natale, conform unei decizii speciale a autorităţilor de la Moscova.
Conform datelor oficiale, în ziua de 6 iulie 1949, au fost deportate în Siberia 11 293 de familii din Basarabia sau peste 35 mii de oameni. Sursele neoficiale afirmă că aceste cifre nu reflectă întreaga proporţie a dramei moldovenilor, deoarece numărul victimelor deportărilor a fost calculat reieşind din trei membri ai familiilor. Se ştie însă că au fost ridicate familii cu 7-8 şi chiar 14 copii.
Sâmbătă, 6 iulie, a fost organizat un miting la Monumentul „Trenul Durerii” de pe Aleea Gării, cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la cel de-al doilea val de deportări din Basarabia. La ceremonie a participat și conducerea de vârf a țării.
Prezentă la eveniment, șefa statului, Maia Sandu, a declarat că pacea și libertatea de a ne trăi viața în casele noastre în liniște este obiectivul cel mai de preț.
„Noi nu am ales să fim deportați, nimeni nu ne-a întrebat. Noi nu am ales să fim înfometați, uciși, trimiși la război. Neamul nostru a sângerat în timp ce alții ne decideau soarta. Și chiar dacă nu putem schimba trecutul, avem datoria să-l cunoaștem. Să nu uităm niciodată ororile lui și să ne asigurăm că niciodată țara noastră nu va mai trece printr-o asemenea teroare. Avem datoria să ne punem țara la adăpost, să înaintăm sacrificiile înaintașilor noștri care au rămas întotdeauna demni și drepți, să prețuim libertatea câștigată, amintindu-ne de durerea prin care a trecut poporul nostru, să apărăm libertatea de a alege pentru noi, libertatea de a trăi într-o țară în care niciodată să nu fie ridicați noaptea cu pușca la tâmplă copii, mame, tați, bătrâni”, a declarat Maia Sandu.
Ministrul Transporturilor din România, Sorin Grindeanu, a anunțat vineri că urmează lucrări de reparații vara aceasta pe Transfăgărășan, dar fără să fie oprit traficul rutier.
Foto: emerging-europe.com
„Asta e o chestiune care țin neapărat ca în această vară să fie făcută și anume lucrări pe Transfăgărășan, absolut necesare, cele de vară. (…) Cred că e un studiu de fezabilitate în execuție în acest moment pe Transfăgărășan”, a declarat ministrul Sorin Grindeanu, transmite tvrmoldova.md.
Sorin Grindeanu a precizat că reparațiile ce urmează să fie efectuate nu vor însemna oprirea traficului pe Transfăgărășan.
Ministrul Transporturilor și Infrastructurii, Sorin Grindeanu, a verificat vineri stadiul lucrărilor la obiectivul de infrastructură rutieră Autostrada Sibiu – Pitești.
Circulația rutieră pe Transfăgărășan a fost redeschisă începând cu 7 iunie, inclusiv în zona alpină, cuprinsă între Bâlea Cascadă (județul Sibiu) și Piscul Negru (județul Argeș). Traficul rutier este permis doar pe timpul zilei, între orele 07:00 – 21:00, iar „în cazul unor fenomene meteorologice nefavorabile drumul va fi închis temporar până când vremea va permite redeschiderea drumului în condiții de siguranță”, au arătat recent cei de la DRDP Brașov.
Transfăgărășanul este în momentul de față și una dintre rutele pe care se poate ajunge la Sibiu, în condițiile în care începând de luni va fi închisă circulația rutieră pe DN7 Valea Oltului.
Turiștii pot circula pe Transfăgărășan între Bâlea Cascadă și Bâlea Lac și cu telecabina, însă doar ziua și numai când condițiile meteo sunt favorabile transportului pe cablu.