În nordul extrem al României se găsește un monument unicat în lume, unul dintre cele mai inedite obiective turistice din Europa. Propriu-zis este singura biserică ortodoxă și catolică în același timp, cu o simbolistică misterioasă și arhitectură spectaculoasă, scrie adevarul.ro.
Aproape de granița României cu Ucraina, în comuna Hilișeu Horia, județul Botoșani, se află un monument unicat în lume. Este vorba despre o biserică ortodoxă și catolică în același timp, un monument incredibil atât prin simbolistică dar și prin frumusețe arhitectonică, îmbinând stilul românesc al bisericilor țărănești de lemn, cu cel al incintelor fortificate ale mănăstirilor catolice. Oamenii locului dar și cei care cunosc istoria comunității spun că acest ansamblu, de o valoare inestimabilă, reprezintă cea mai frumoasă declarație de dragoste.
Bijuteria arhitectonică din coama pădurii
Comunca Hilișeu Horia se află la aproximativ 50 de kilometri de municipiul Botoșani, aproape de granița cu Ucraina. Este o zonă cu dealuri împădurite, o natură spectaculoasă dar și un ținut încărcat cu legende și monumente incredibile. Pe unul dintre dealurile care înconjoară cătunul Hilișeu-Crișan, se află și aceste monument unicat. La biserică se ajunge, urmând indicatorul turistic, aflat la șoseaua principală, pe un drum care șerpuiește printre coline, oferind o panoramă incredibilă, cu pădurile din zonă. Biserica este de neratat, impresionează la prima vedere. În mijlocul unei incinte cu turn-clopotniță, care seamănă cu cele ale mănăstirilor catolice de oriunde din occidentul european, se află o bisericuță țărănească din lemn, aseămănătoare celor ucrainene.
Incinta lăcașului de cult, cu ziduri de tradiție romanică, decorate cu superbe statui în stilul baroc, se ”închide” cu un turn clopotniță, deasemenea realizat în stil romanic, care reprezintă și calea de acees în acest ansamblu religios. Statuile de pe ziduri îi reprezintă pe cei 12 apostoli dar și pe Iisus Hristos încadrat de îngeri. În această incintă de factură catolică în stil romanic și baroc, printr-o ușiță de lemn se pătrunde într-un univers ortodox, țărănesc.
Mai precis, în incintă se află o biserică de lemn realizată, spun specialiștii, printr-o tehnică medievală dispărută. Mai precis, pridvorul și ușa de intrare sunt lucrate direct cu barda, în lemn de stejar. Lăcașul de cult, este efectiv ”învelit” cu ”solzi” din lemn și acoperită cu draniță. „Este o îmbinare uluitoare de stiluri. Când vorbim de stiluri atât de diferite, oricine s-ar aştepta să iasă un kitsch. Nu este vorba despre aşa ceva aici. Este artă curată. Meşterii au reuşit să armonizeze aceste două stiluri diferite în aşa măsură, încât a rezultat o capodoperă“, precizează Dănuţ Huţu, director al Direcţiei Judeţene de Cultură Botoşani.
O simbolistică misterioasă
Biserica din lemn realizată în stilul lăcașelor de cult ortodoxe țărănești, din nordul Moldovei, după o tradiție de câteva sute de ani, ascunde și câteva mistere. De exemplu, în pridvor, sunt sculptați doi dragoni misterioși, îngemănați, păzinmd parcă ușa de intrare. „Sunt un element straniu şi interesant. Se spune că ar fi blazonul familiei. Dar este greu de explicat prezenţa lor”, preciza Valeria Derscariu soția preotului din Hilișeu Crișan, pasionat de istoria bisericii,dar decedat prematur.
Mai apoi pe canatul ușii dar și peste tot prin biserica de lemn se află simboluri solare misterioase. Atmosfera din biserică pare magică, cu fascicole de lumină care pătrund prin ferestrele înguste și se revarsă peste catapeteasma din tei și icoanele înegrite de vreme. Unii spun că ar fi inclusiv simboluri masonice, mai ales că cei care au ctitorit-o ar fi făcut parte din lojele masonice. În biserică, sub lespezi de piatră se află și mormintele ctitorilor.
O biserică cât o declarație de iubire
Biserica are o vechime de peste două secole, fiind clădită în anul 1802. Ctitori au fost boierii din neamul Curt, o familie veche care stăpânea moșiile din zona Hilișeu. Acum trei secole, locurile se numeau Hilișeu-Curt iar toate satele din zonă le aparțineau. Inițial, pe deal a fost o mănăstiri de maici care, însă, a dispărut fără urmă, probabil arsă în urma unui atac al tătarilor. Pe locul mănăstirii de maici, boierul Vasile Curt a ridicat biserica de lemn, în anul 1802. La scurt timp, fiul său, Alecu Curt, s-a îndrăgostit de Ana Bernescu, o bistrițeancă dintr-o familie catolică.
Pe vremea aceea, Transilvania și implicit Bistrița se aflau sub stăpânire habsburgică. Alecu s-a căsătorit cu frumoasa Ana Bernescu și a adus-o în Moldova, la conacele sale din județul Botoșani. După căsătoria cu Ana, Alecu Curt a comandat și incinta catolică împrejurul bisericuței de lemn a familiei. Statuile sfinților au fost aduse direct de la Roma iar biserica a devenit un simbol al iubirii lui Alecu Curt față de Ana Bernescu.
Practic, noua compoziție arhitectonică, simboliza faptul că sufletul ortodox al lui Alecu, era protejat de cel catolic al Annei. Ana a murit tânără, probabil la 35 de ani. Alecu nu s-a mai căsătorit niciodată. Mormântul său dar și al Anei se află și astăzi în acest ansamblu unicat dedicat iubirii lor.