Acum, femeile care poartă pantofi cu toc sunt considerate sexy și feminine. Pe timpuri însă, totul era invers, iar tocul înalt era un detaliu strict bărbătesc.
”Pantofii cu toc au fost purtați timp de secole în Orientul Apropiat ca o formă de încălțăminte pentru echitație”, explică Elizabeth 
Semmelhack de la Muzeul Pantofilor Bata din Toronto. Arta de a călări era esențială pentru îmbunătățirea stilului de luptă în Persia. ”Când soldatul se ridica în picioare pe scară, tocul îl ajuta să își mențină postura astfel încât să poată să tragă cu arcul mai eficient”, spune Semmelhack.
Pantofii în stil persan au fost adoptați cu mult entuziasm de aristocrația occidentală în căutare de modalități de a spori aspectul viril și masculin – pantofii cu toc fiind considerați, dintr-o dată, impulsul de care era nevoie.
”Una dintre cele mai eficiente căi de a sublinia statutul social este prin apelul la impracticabilitate”, spune Semmelhack, menționând că în clasele sociale superioare era cultivată ideea achiziționării de îmbrăcăminte incomodă, dar somptuoasă pentru a marca statutul privilegiat.
Unul dintre cei mai avizi colecționari de pantofi a fost regele Louis XIV al Franței. Pentru un mare rege, Louis era mai degrabă scund, cu o înălțime de numai 1,63m. Dar și-a ajustat statura cu încă 10 cm cu ajutorul tocurilor, adesea decorate minuțios cu scene din bătălii importante. Tocul și talpa erau întotdeauna roșii – vopseaua era scumpă și avea o conotație marțială.
Moda s-a răspândit, rapid, peste mări și țări – portretul de încoronare al lui Charles II al Angliei din 1661 îl reprezintă pe noul rege 
purtând o pereche de tocuri franțuzești foarte înalte, roșii
Tocurile intră și în dulapul femeilor. ”În anii 1630, existau femei care își tundeau părul sau care își completau costumațiile cu epoleți”, spune Semmelhack. ”Fumau pipă, purtau pălării cu note foarte masculine. Și de aceea femeile au adoptat tocul – făcea parte din efortul lor de a-și masculiniza costumația.”
Clasele sociale superioare ale Europei au continuat să promoveze moda pantofilor unisex până la sfârșitul secolului XVII, când situația a început să fie croită diferit. ”Acum începi să vezi o modificare a tocului”, spune Helen Persson, custode la Muzeul Victoria și Albert din Londra. ”Bărbații au început să poarte un toc pătrat, mai solid și mai mic, iar tocul 
femeilor a început să fie mai subțire și mai curbat.” Vârful pantofilor femeilor era adesea conic, așa încât atunci când se iveau de sub fustă, picioarele lor păreau mici și grațioase.
Câțiva ani mai târziu, noua gândire a afectat și moda masculină, care s-a îndreptat spre o vestimentație mai practică.
În 1740 bărbații deja au renunțat definitive la tocuri. Dar acest lucru s-a întâmplat cu numai 50 de ani înainte ca tocurile să dispară și din picioarele femeilor, căzând în dizgrație după Revoluția Franceză.
Pantofii cu toc au revenit la modă la mijlocul secolului XIX. Pornografia a fost printre primele domenii de activitate care a îmbrățișat noua tehnologie și a început să facă fotografii cu femei nude pentru cărți poștale. Modele erau surprinse în posturi care aminteau de nudurile clasice, însă purtau încălțăminte modernă, cu toc. Semmelhack, autoarea cărții ”Heights of Fashion: A History of the Elevated Shoe”, consideră că asocierea cu pornografia a transformat pantofii cu toc în podoabe erotice pentru femei.
Semmelhack susține că tendința pantofilor cu toc pentru bărbați nu este ireversibilă și aceștia oricând pot reveni la încălțări fine, strălucitoare, colorate și cu toc.
”Dacă devin un indice al puterii reale, atunci bărbații vor fi la fel de dispuși să îi poarte ca și femeile”
