Săptămâna Mondială de promovare a Alăptării a provocat discuții pe rețelele de socializare. Pe blogul personal, prezentatoarea tv și proaspăta mămică – Stela Popa, a publicat un articol emoționant, care merită citit de toate mamele.
”Puiul meu doarme liniștit. Îl privesc. E perfect! E puiul meu și nu încape îndoială că e cel mai frumos, mai dulce și cel mai cel! Sunt aproape trei luni de când a venit pe lume, dar îmi pare că suntem împreună de o veșnicie. Nu am ochi decât pentru el. Nu am cuvinte decât despre și pentru el. Și aș răsturna munții pentru puiul meu dacă mi s-ar cere asta!
Cam așa gândesc toate mamele… Nu știu dacă primul copil al unei mame se bucură de mai multă dragoste decât ceilalți, dar cu siguranță este cel alături de care treci pentru prima dată prin experiențe de neuitat. Una dintre ele este alăptatul. Și de aici începe totul. E greu la început, pentru unele mame foarte greu. Până să ajungi să arați împăcată și radiind de fericire precum Madona Litta alăptând din pictura atribuită lui Da Vinci îți trebuie multă răbdare și putere.
La început te panichezi, te sperii și ai senzația că „Gata, mor!”. După ani în care ți-ai făcut programul după bunul plac, ai dormit până la amiezi sau nu ai dormit deloc, ai mâncat când ai avut chef sau nu, ai băut apă plată, dar nu neapărat doi litri pe zi, te trezești într-o bună zi că vine un boț cu ochi care îță dă întreaga viață peste cap. Pur și simplu te subjugă. Te pomenești că nu îți mai ești propriul stăpân, ci ai un altul! Și încă ce fel! Unul dolofan, mic și cu… gură mare! Unul care nu știe de glumă. Dintr-odată realizezi că ai intrat în horă, dar că încă nu știi să joci. Și, la fel de rapid, conștientizezi că, într-un fel, nu-ți mai aparții. Uiți de tine și de cei din jur. Apoi, colac peste pupăză, mai vine și alăptatul cu sânii plesnind de durere, cu ochii roșii de nesomn, cu renunțatul la manichiură, cu părul atârnând vâlvoi și cu gândul tânjind la „Fost-ai lele când ai fost”. Ei bine, așa te trezești dintr-odată cu o nouă „profesie”… Cea de mamă! Welcome abord!
Am răsfoit nopți întregi internetul, am citit din scoarță în scoarță literatură de specialitate, m-am înscris în câteva grupuri de alăptare de pe Facebook și am citit numeroase experințe ale altor mămici. Totul ca să mă încurajez și să nu cedez când vine vorba de alăptat. Să mă conving că fiecare picătură merită efortul.
Se spune că nu există femeie care să nu poată alăpta. Și că numai 2% din femeile de pe mapamond ar avea cu adevărat probleme și motive medicale care să le împiedice să dea pruncilor „aurul alb”, cum mai este supranumit laptele de mamă. În realitate însă, multe dintre noi clachează la primele încercări. Momentul critic apare pe la 3-4 luni, când rata renunțării este cea mai mare. După atâta informare și discuții cu un specialist în lactație, mi-am dat seama că, de fapt, necunoașterea este cea care le face pe femei să pună mâna pe un biberon cu lapte praf. Când spun necunoaștere, mă gândesc în primul rând la tehnicile și secretele alăptării. Secretele care ar putea face orice femeie să arate precum Dona Litta a lui da Vinci de care pomeneam mai sus! Nu este imposibil, credeți-mă!
Și dacă vreo tânără mămică citește acest text, epuizată, disperată și ajunsă la capătul puterilor, sfatul meu este următorul: laptele de mamă este cel mai de preț dar pe care i-l poți oferi bebelușului tău – nu uita și nu ceda! Iar regulile sunt simple. Voință și perseverență, de asta e nevoie. Mai concret:
– după naștere puneți bebelușul cât mai rapid cu putință și cât mai des la sân, chiar dacă aveți senzația că nu se satură sau că nu aveți suficient lapte;
– scăpați de laptele praf din casă, căci e o ispită prea mare și îi veți ceda cu ușurință;
– alăptați și noaptea, nu vă leneviți!;
– beți multe lichide, inclusiv ceaiuri pentru sporirea lactației;
– încercați să fiți calmă și împăcată cu sine, căci totul pornește de la hipotalamus, cum spune pediatrul meu;
– hrăniți copilul din ambii sâni și mulgeți-vă după ședința de alăptat dacă vreți să produceți mai mult lapte;
– alăptați la cerere;
– atașați corect bebelușul la sân (o pernă pentru alăptat este indicată);
– găsiți-vă un medic de familie, un pediatru și oameni dragi care să vă susțină!
Sunt câteva dintre regulile de bază pe care le recomand și care m-au ajutat să ajung să mă bucur din plin de frumusețea procesului de alăptare.
…Copilul meu s-a trezit. Întinde mânuțele spre mine. Îl pun la sân. Zâmbește fericit. Gropița din stânga i se adâncește cochet. Ochișorii îi sclipesc. Îl simt mulțumit și liniștit. Ce fericire mai mare poate să fie pentru o mamă?”
Sursa: www.stelapopa.unimedia.md
”, a menționat vedeta într-o postare pe pagina sa de 
