Este căsătorită de şase ani. Are un băieţel de cinci ani şi aşteaptă cu nerăbdare să-l aducă pe lume pe cel de-al doilea copil. Prezentatoarea emisiunii ”O Seară în Familie” este din nou însărcinată.
La prima sarcină a adăugat peste 30 de kilograme. Şi dacă unele unele mămici au depresii post natale, la ea depresia s-a manifestat în lupta cu kilogramele în plus.
„Plângeam când mă uitam în oglindă. Nimic din haine nu-mi veneau, era un stres mare pentru mine. Am făcut sport ca să reuşesc să slăbesc. A fost mai greu să ţin o dietă, pentru că l-am alăptat pe Bogdan timp de un an şi jumătate.
Ambele sarcini au fost uşoare, nu am avut simptome de gravidă, doar mi-a crescut burta. Uneori uit că sunt însărcinată, apoi îmi amintesc că o gravidă trebuie să se mişte mai încet sau că oboseala vine mai repede când eşti însărcinată. “
Ca orice cuplu care are băiat, şi-a dorit o fată.
„Dar se vede că voi fi soacră cu două nurori. La prima ecografie i-am zis medicului să verifice, poate nu vede bine. De mult ne doream încă un copil, de fapt dintotdeauna mi-am zis că eu o să am mai mulţi copii, visul meu e să fie trei, adică era… acum nu mai ştiu… Sarcina a fost una planificată şi Dumnezeu nu ne-a lăsat să aşteptam prea mult. Eu îmi doream un copil care să vină pe lume în plină vară, pentru ca toată familia mea e născută în primele luni ale anului, dar am rămas însărcinată imediat ce am zis că suntem pregătiţi pentru încă un pui de om.
Sarcina decurge foarte bine, fără complicaţii, fără toxicoză sau alte simptome neplăcute în această perioadă. Mă mişc mult, uneori, dacă nu ar fi burta uit că sunt însărcinată. Mă pun în gardă kilogramele acumulate, dar îmi promit în fiecare zi că, după ce nasc, merg iar la sport aşa cum am făcut şi după prima sarcină.”
Reacţia lui Bogdan când a aflat că va avea un frăţior a fost una egoistă.
“El nu m-a rugat niciodată să-i aduc acasă un frăţior sau o surioară. Îmi zice întruna că el e bebeluşul meu şi ascunde jucăriile ca să nu i le strice frăţiorul mai mic. La capitolul ăsta mai avem de lucrat.
Într-o zi m-a amuzat foarte mult deducţia lui. A învăţat la grădiniţă mijloacele de transport, a venit acasă şi îmi spune: „Mami eşti un mijloc de transport pentru frăţiorul meu, desigur un mijloc de transport fără roţi, dar cu picioare.„
Nu şi-a pregătit bagajul pentru maternitate…
„Sunt superstiţioasă. Nu mi-am tăiat părul pentru că nu e bine. Nu-mi cumpăr haine până nu nasc. Am acasă o pisică şi ea e foarte fericită pentru că nu are nimeni voie să dea cu piciorul în ea. Ştiu că sunt nişte superstiţii haioase, dar psihologic nu pot să le încalc.”
Deocamdată nu îşi face planuri cu privire la concediul de maternitate.
“E prematur să spun ce voi face. Să mă ajute Dumnezeu să nasc cu bine şi să am un pui sănătos. Sigur că nu voi sta acasă 3 ani, chiar dacă voi ieşi, voi încerca să n-o fac în detrimentul copilului. Alăptatul şi alintuşul sunt primordiale. Din fericire, atât programul meu, cât şi al soţului ne permite să ne mai rânduim. Aşa am procedat şi cu Bogdan. În plus stăm cu mama mea, cu care deja ducem tratative.”
Text: Snejana Ţugui