Până unde pot ajunge producătorii de mezeluri? Unele fabrici de preparare a cărnurilor folosesc un ,,lipici’’, pentru a încleia bucăţile de carne separate.
Lipiciul, o pudră albă care aglutinează resturile de carne şi le face sa pară un tot întreg, lipeşte fără cusur rămăşiţele de carne de vită, miel, pui, fiind vândut la kilogram.
Mai mult, nu ai de unde să ştii dacă acest ,,secret murdar’’ a fost folosit într-un caz anume, pentru că pudra nu schimbă gustul şi mirosul cărnii. Nici experţii nu pot face diferenţa, pentru că carnea nu se rupe acolo unde bucăţile au fost lipite şi nu poţi şti dacă e vorba de o bucată de carne întreagă ori de rămăşiţe adunate. Dacă este carne tranşată sau un colaj de zece resturi, poate şti numai producătorul care a fabricat produsul respectiv. Se invocă, de asemenea, că personalul din fabricile de mezeluri trebuie să fie atent atunci când foloseşte ,,praful’’ pentru a amesteca carnea, ca să nu inhaleze substanţa!
Furnizorii de produse din carne folosesc acest ,,lipici’’, pentru a lipi porţiunile rămase sau resturile şi la fabricarea mezelurilor.
În unele ţări nu există reglementări cu privire la ,,lipiciul de carne’’, iar carnea este ambalată în comerţ cu denumirea de ,,carne procesată sau reprocesată’’.
Pudra respectivă este făcută dintr-un agent coagulant din sânge de animal, de obicei porc, şi poate prezenta risc de infestare cu bacterii, adunate din mai multe bucăţi de carne folosite.
Pe lângă riscurile pentru sănătate, utilizarea acestei pudre este lipsită de orice etică. Consumatorul nu ştie ce cumpără, o bucată de carne sau un ,,puzzle’’ din bucăţi.
