Alimentul de primăvară care ”înnoiește” sângele și arde grăsimea

Dacă la micul dejun mâncați cereale din orez, iar la cină aveți orez brun aproape în fiecare zi, s-ar putea să fie cazul să mai variați felurile – în special dacă hrăniți și copii. Cauza este prezența în orez a arsenicului anorganic, un metal poluant toxic care poate crea probleme de sănătate, scrie The Washington Post.

Arsenicul este o prezență naturală în sol și în apa freatică. De asemenea, se găsește în procese și pesticide industriale. Deși pesticidele care îl conțineau sunt acum interzise aproape pretutindeni, arsenic din ceea ce se utiliza în decenii trecute este încă prezent în sol, iar unele industrii continuă să elimine arsenic în sol și apa freatică, ajungând în final în alimentele noastre.

Conrad Choiniere, director în cadrul Centrului pentru Siguranța Alimentelor și Nutriție Aplicată al Administrației SUA pentru Alimente și Medicamente (FDA), explică:

„Efectele adverse ale arsenicului depind de o varietate de factori: tipul de arsenic (organic sau anorganic), nivelul expunerii și vârsta persoanei expuse la arsenic.”

Arsenicul organic nu este la fel de dăunător precum cel anorganic, care este foarte toxic – și tipul de arsenic la care se referă acest articol.

Din nefericire, cercetătorii găsesc arsenic anorganic în multe produse din orez. Într-adevăr, orezul este cea mai comună sursă de arsenic în dietă, iar problema se poate agrava cu schimbarea climei.

Un nou studiu arată că arsenicul din plantele de orez va spori cu creșterea temperaturii.

Mai mult decât oricare alte cereale, orezul preia din sol și apă arsenic care rămâne intact când îl mâncăm sau este procesat în făină de orez și alte produse alimentare. Asemenea ingrediente sunt utilizate de producătorii de alimente în crackers, cereale pentru micul dejun sau alimente pentru copii.

Iar dacă gândiți „Dar mănânc numai orez brun organic… cu siguranță e sănătos”, veți avea o surpriză: arsenicul anorganic se află în coaja bobului de orez, care rămâne intactă pe cel brun și-l face să conțină mai mult arsenic decât orezul alb. Iar solul din fermele „bio” poate conține arsenic rezidual din pesticide utilizate anterior.

Care sunt riscurile?

Cel mai mare risc pentru sănătate provine din expunerea la arsenic anorganic, iar apa contaminată este o sursă mai importantă decât orezul. Consumul de produse contaminate din orez de mai multe ori pe zi nu este o idee bună, mai ales dacă sunt gătite în apă care conține arsenic.

O expunere cronică la arsenic este asociată cu un risc sporit de diabet tip 2 și boli cardiovasculare. Poate provoca și otrăvire cronică cu arsenic, care poate antrena leziuni și cancer al pielii.

Choiniere spune că arsenicul este un cancerigen cunoscut în cazurile de cancer de plămâni și vezică urinară. Expunerea de o viață la produse din orez aduce un risc de cancer de plămâni sau vezică urinară de 39 de cazuri la un milion de americani. În comparație, numărul de asemenea cancere din toate cauzele este de 90.000 la un milion de oameni – deci orezul nu este un factor important.

Este puțin diferit pentru copiii mici, deoarece chiar și o expunere redusă la arsenic a fost asociată cu probleme pentru dezvoltarea cognitivă, inteligență și memorie, spune Choiniere.

Arsenicul poate dăuna sarcinii și spori mortalitatea infantilă. Când fătul este expus la arsenic în uter crește riscul de cancer, boli de de plămâni, infarct și insuficiență renală.

Deci cât orez pot mânca?

FDA nu are o bază științifică pentru a recomanda ca adulții să-și schimbe consumul de orez din cauza prezenței arsenicului. Choiniere spune: „Consumatorii pot mânca orez într-o dietă echilibrată”, dar nu specifică o anumită cantitate zilnică sau săptămânală.

Probleme mai mari ridică orezul consumat de copiii mici, care sunt expuși la aresenicul din orez de trei ori mai mult decât adulții. Ei consumă mai multă hrană per kilocorp decât cei mari, așa că sunt mai expuși atunci când alimentele conțin arsenic.

FDA recomandă hrănirea copiilor cu o varietate de cereale, nu exclusiv cu unele din orez. Cerealele din orez fortificate cu fier sunt o sursă bună de nutrienți pentru copii, dar nu trebuie să fie nici singura, nici prima”, spune Choiniere.

Kacie Barnes, medic nutriționist, este mai categorică: „Nu recomand cereale din orez pentru copiii sub 12 luni. Ei pot începe cu avocado, banană, piure de mazăre sau fasole, ovăz pentru bebeluși sau chiar carne piure.” Iar copiii peste 5 ani nu trebuie să mănânce orez mai des de patru ori pe săptămână, spune Barnes.

Cum evitați arsenicul, nu și orezulVestea bună este că există multe moduri de a ne bucura de orez cât mai des, fără a ne teme de arsenic. În acest scop, Centrul de Cercetare pentru Sănătatea și Prevenirea Bolilor Copiilor (Childrenʼs Environmental Health and Disease Prevention Research Center) are o pagină de internet pe care recomandă:

Preferați mai des orezul alb în locul celui brun

Alegeți tipuri de orez cu mai puțin arsenic, cum sunt basmati sau cel pentru sushi

Nu gătiți orezul în apă de fântână contaminată cu arsenic – Alternați orezul cu alte cereale

Barnes mai adugă că este bine să gătim orezul ca pe paste: în multă apă, ca să elimine o parte din arsenic. FDA spune că această metodă poate reduce arsenicul cu 60%. Iar despre recomandarea obișnuită de a spăla orezul înainte de clătire, FDA spune că are efect minim asupra arsenicului.

Dacă ai probleme cu retenția lichidelor în corp, vrei să slăbești sau să faci o cură de detoxifiere, folosește măcriș.

Bogat în vitamina C, măcrișul era cunoscut în trecut ca antiscorbutic. Mai conține cantități importante de fier. Are proprietăţi depurative, preţioase pentru cura de detoxifiere de primăvară, pentru eliminarea din organism a „deşeurilor” acumulate din cauza alimentaţiei specifice din perioada de iarnă.

In ceea ce priveste compușii organici, macrișul conține flavonoizi, antociani și polifenoli, ale căror principală acțiune este prevenirea formării radicalilor liberi si lupta împotriva îmbătrânirii pielii.

Este uşor diuretic şi laxativ, tonic şi remineralizant.

Are însă şi o serie de contraindicaţii severe: în colici nefritice şi litiaze oxalice. De asemenea, nu se va consuma de către cei care au ulcer sau gastrită hiperacidă.

Unde se duce grăsimea, atunci când reducem caloriile zilnice? În energie. Însă toate etapele acestei transformări au nevoie de proteine din mâncare.

Dacă vrem să pierdem corect kilograme trebuie să avem și surse de proteine complete. Iar proteinele complete provin doar din produse de origine animală, informează stiripesurse.

Mai puține calorii, în fiecare zi, înseamnă că veți pierde din masa de grăsime. Grăsimea nu se evaporă, se descompune. Trigliceridele stau în celulele grase. Dacă veți consuma mai puține calorii, se vor sparge în glicerol și acizi grași. Așa părăsesc celula. Celulele grase se dezumflă, dar nu dispar.

Cel mai simplu mod de a slăbi

Cel mai simplu și mai bine este să nu mâncați seara.

Dr. Antonela Burlacu, medic primar endocrinolog: „Ideea de bază este să nu mănânc peste 12 ore, astfel încât să îmi consum glicogenul din ficat și să intru în grăsime și să formez corpi cetonici.”

Fără masa de seară și cu pauză alimentară peste 12 ore, veți face corpi cetonici, adică energie. Dacă mâncați seara, aceleași procese produc colesterol și glucoză, adică rău… pe timpul nopții.

Dr. Antonela Burlacu, medic primar endocrinolog: „Noaptea nu trebuie să mai mâncăm pentru că noaptea în ficat se depune rezerva de zahăr, de glucoză pe care ai acumulat-o sub acțiunea insulinei.”

Toate procesele enzimatice, prin care transformați grăsimea de depozit în energie, au nevoie de proteine de origine animală. Acestea asigură simultan toate vitaminele din grupul B, dar și calciu, vitale de asemenea pentru slăbire. De ce slăbim cu o friptură cu salată verde? Datorită proteinelor din carne și datorită vitaminei C din salată. Vitamina C este o vitamină esențială implicată în procesele celulare, prin care pierdem grăsime corporală.

Scăderea în greutate și reducerea inflamației cronice

Medicul vă stabilește regimul alimentar. Astfel încât să scăpați de 10-15% din greutatea corporală. Abia acum scăderea în greutate va determina și reducerea inflamației cronice din organism, pe care o găsim și în diabet și în bolile cardiovasculare. Urmează încă un proces complicat – adaptarea la noua greutate:

„După ce am scăzut în greutate, organismul dezvoltă un mecanism adaptativ la această pierdere – scade consumul de energie, deci tot la dezechilibru ajungi. În cadrul acestui mecanism adaptativ, sunt dezechilibre între hormonii din hipotalamus. Unii cresc apetitul, alții dau semnale de sațietate. Hormonii care cresc foamea sunt exacerbați, iar cei care dau semnale de sațietate sunt reduși tot din adaptare după o reducere ponderală.”, spune medicul.

După ce pierdeți în greutate, va crește senzația de foame. De aceea, aveți nevoie în continuare de sfat medical ca să păcăliți, cu puține calorii, foamea crescută. Foamea crește din cauza hormonilor produși de hipotalamus, o structură din creier, care se adaptează la noua greutate.