Bloggherița Kristina Voicu a plasat un articol curios pe bolul său, merită citit de toate mamele care au băieți.
”Se spune că nu poți educa un băiat ca și pe o fată. Sunt tentată să fiu de acord cu acestă afirmație, deși pledez ireversibil pentru egalitatea dintre sexe, totuși bărbați și femei suntem diferiți. Este ceva în structura noastră, ceva în fundamentul nostru care ar putea fi dezlegat de legile geneticii sau cele ale sufletului, e o taină de când lumea, o taină între noi și în noi care ne face să fim diferiți.
Aș vrea ca peste ani și ani, când băiatul meu va fi mai mare să-i pot spune câte ceva despre femei, și nu e vorba de respect, sau iubire, de empatie sau alte chestii, pentru că astea sunt sentimente și manifestări care trebuie aplicate pe scară largă, pentru că suntem toți oameni. Aș vrea să-i spun câte ceva despre femei, câte ceva care cred că i-ar putea folosi.
1. Femeile nu trebuiesc salvate, că nu sunt prințese închise în turnuri de fildeș. Femeile încorsetate în rochii fără dimensiuni și păzite de balauri sunt prizonierele propriilor temeri și complexe. O femeie care nu se poate salva singură, nu-ți poate oferi nimic, pentru că ea știe numai să aștepte și să ceară.
2. Femeile nu sunt prințese dar nu sunt nici sclave. Lucrul casnic nu este o imputație înnăscută femeii. Să nu faci niciodată o femeie să se simtă vinovată pentru ceea ce este. Nu face din ea roabă, dar nici altar, căci o femeie își disprețuiește torționarul, dar și mai mult își meprizează supușii. O femeie poate iubi doar un bărbat egal ei.
Trebuie să fim pragmatici și să nu pierdem simțul realității, un cămin trebuie întreținut și nimeni nu scapă de această corvoadă, dar un cămin se fondează în doi și se întreține în doi.
3. O femeie nu este un trofeu, ci un aliat. Nu este finalitatea unui zbucium sângeros, nu este prada care trebuie răpită sau lumina de la capătul tunelului. Femeia este tovarășul care îți încarcă arma și-ți pansează rana, este cea care te susține când ți-ai frânt piciorul și cea pe care o duci în spate pentru că este și ea rănită. Cu ea faci focul de tabără și împreună vegheați noaptea plină de terori, pentru că femeia nu este sfârșitul, ea este începutul, ea este prezentul tău.”
Citește mai multe pe blogul www.kristinavoicu.wordpress.com