Scenele de furie din mijlocul magazinului, cu jucăria dorită în braţe şi replica binecunoscută „Eu nu plec de aici fără ea!“, nu sunt nici pe departe necunoscute părinţilor. De multe ori cedăm impresionaţi de lacrimile copilului, alteori jenaţi de privirile cumpărătorilor, pentru ca lucrurile să se repete la următoarea ieşire.
La început e dorinţa părintelui de a-i oferi puiului totul.
Jucăriile se strâng, spaţiul destinat lor devine neîncăpător, copilul vrea la fiecare ieşire altă şi altă jucărie, de care se plictiseşte poate înainte să ajungeţi acasă. E nevoie de un plan de bătaie, dar mai ales de perseverenţă pentru a întrerupe lanţul cumpărăturilor fără rost, spun specialiştii.
„Cred că ajungi destul de uşor la concluzia că deja cumperi fără rost, dar nu găseşti metoda potrivită să-i spui copilului „NU!“ fără să-l răneşti sau să-i stârneşti furia. De aceea cred că ar trebui să ne gândim mai degrabă cum să nu ajungem acolo, dacă e posibil. E nevoie să te educi ca părinte, pur şi simplu, ce, cum şi când să cumperi, astfel încât jocurile să-şi atingă scopul educativ şi să-i şi bucure pe copii. Copiii care primesc la fiecare ieşire în oraş tot ce au cerut nu se mai ataşează de nicio jucărie, nu-şi doresc nimic foarte mult, cu adevărat, au doar satisfacţia de moment“, spune consilierul psiho-pedagog Speranţa Mihalcea.
La cumpărături cu listă
Atunci când scenele din magazin au devenit obişnuinţă, e nevoie de puţină organizare.
„E bine ca cel mic să ştie dinainte la ce să se aştepte. Întocmiţi împreună lista de cumpărături şi stabiliţi că veţi cumpăra doar ce aveţi pe listă, fără excepţii. E nevoie de constanţă, dacă nu dovedeşti constanţă nu-l vei convinge! Nu trebuie să cedezi lacrimilor sau scenelor de tot felul. Deşi mici, copiii trebuie să înţeleagă bine că banii nu sunt nelimitaţi, că este nevoie de multe lucruri şi că jucăriile le cumpărăm aşa cum am stabilit, de exemplu de ziua lui, sau poate o dată pe lună, la salariu. Poate e greu la început, mai ales atunci când plăcerea de a cumpăra diverse jucării este chiar a adultului, care-şi satisface dorinţe din copilărie“, mai spune specialistul.
„Poţi să strângi tu bani pentru asta!“
Dacă pe cel mic l-am făcut să înţeleagă faptul că dorinţele noastre pot fi nelimitate, dar resursele nu, e timpul să-l învăţăm şi lecţia economisirii.
„Când îşi doreşte foarte mult un lucru, îl putem încuraja să economisească pentru a-l achiziţiona. Îi spunem: «Poţi să strângi tu bani pentru asta!». Evident că pot fi şi jucării scumpe, pe care nu şi le permite doar din economii, dar făcând eforturi să strângă acei bani îşi va educa şi răbdarea, pentru că nu mai primeşte ceea ce-şi doreşte aici şi acum. Poate, spre exemplu, să ajute în gospodărie şi să fie recompensat, având totuşi grijă să-i explicăm că sunt şi lucruri pe care toată familia le face şi pentru care nu va primi nimic. Trebuie să facă şi „voluntariat“, nu va munci doar pentru recompense, iar lucrurile astea se învaţă în familie“, mai spune Mihalcea.
Bineînţeles că niciun copil nu va primi cu bucurie un refuz, ne asigură, dacă mai era nevoie, specialistul, acesta este motivul pentru care îi vom explica de fiecare dată copilului de ce nu se poate, evitând, pe cât posibil, replica mereu la îndemână, în special când ne-a scos din minţi: „Că aşa spun eu!“.
Important este să rămânem fermi până la capăt şi, cel puţin la fel de important, să compensăm cât de des putem timpul în care cei mici nu se bucură de compania noastră, să-i facem să-şi dorească, pe lângă jucăriile care ocupă tot spaţiul de publicitate pe posturile de desene animate, jucării educative şi, mai mult, să-şi dorească jocurile la care participă toată familia, care nu necesită investiţii constante, dar care garantat le aduc multă bucurie.
