Discutam de curând cu o mămică a cărei zi s-a dovedit a fi nu tocmai reușită. La serviciu – probleme, s-a certat cu soțul și, colac peste pupăză, “cel mic” își făcea de cap, cum putea el mai bine.
Daniela Sircu-Ursu,
Psiholog consultant
“Dar las-că l-am învățat eu minte, i-am dat câteva palme la fund și s-a potolit!”, a zâmbit rușinată, dar și mulțumită de sine, în același timp, mămica.
Din acest moment am oprit-o și am început dialogul.
Eu: Adică, i-ai dat câteva palme și s-a liniștit?
Ea: Păi da, simțeam că nu mai rezist. I-am zis de trei ori să se potolească și nu m-a ascultat, așa că l-am plesnit, ce era să fac?
Îți dai seama că nu i-am dat tare, doar așa, ca să înțeleagă…
Eu: Și crezi că așa a înțeles?
Ea: Păi da, doar s-a potolit…
Eu: A înțeles, sau poate s-a speriat, s-a simțit umilit?
Ea: …
Eu: Ziceai că te-ai certat înainte de asta cu soțul, lui de ce nu i-ai aplicat câteva palme să se potolească?
Ea: Ha-ha-ha! Cum să-i dau?
Eu: Uite-așa cum i-ai dat “celui mic”, – să se potolească.
Ea: Dacă ar fi atât de simplu…, dacă îi dau eu una îmi dă și el mie și ne batem.
Eu: Ok, am înțeles. Cu “cel mic” – îl bați, cu soțul “vă bateți”. Deci, copilul primește bătaie pentru că nu poate riposta?
Ea: (tăcere).
Un proverb popular spune că “bătaia este ruptă din rai”. Totuși, chiar dacă în anumite momente sunt necesare pedepsele, există unele care nu implică violența.
De ce atunci, conform statisticilor, aproape toți copii sunt ‘plesniți” în primii trei ani de viață, exact în perioada când învață să meargă, să cunoască lucrurile, absorb ca un burete tot ce este în jur, încep ”să atingă lucruri ce nu trebuiesc atinse”. Acestea se întâmplă în momentul în care creierul copilului ar trebui “umplut”cu sentimente de încredere, iubire și afecțiune și nu cu sentimente de frică, umilință, durere.
Ce efect au pedepsele corporale asupra copilului?
Dacă un copil este supus “corecțiilor corporale” pentru greșelile pe care le face nu va învăța sau înțelege neapărat că comportamentul său este greșit, ci că trebuie sa-i fie frică de părinți, care îl vor bate dacă vor afla ce a făcut.
Ce se va întâmpla cu acest copil când nu va fi supravegheat de părinți?
Atunci se va manifeste așa cum vrea el fără rezerve, chiar va exagera știind că nu e supravegheat. Bătaia are ca efect frânarea dezvoltării conștiinței la copii.
Crezi în continuare că bătaia este o metodă de educație eficientă?
Mai mult, în inconștientul său se va dezvolta instinctual că nu este nimic greșit în a lovi pe cineva mai slab decât el (el a fost lovit de părinți, raportul de forțe, deși disproporționat, va fi înțeles greșit).
De ce atunci părinții țin cu tot dinadinsul să urmeze în educația copilului său, proverbul de mai sus?
Pentru că puțini “adulți” pot fi și “părinți”. A fi părinte este o meserie care trebuie învățată studiind, citind, căutând răspunsuri la întrebările apărute. Însă destul de mulți părinți pentru că nu au timp sau pentru ca sunt prizonierii vechii mentalități nici nu caută alte soluții.
Astfel, bătaia este modalitatea prin care un părinte frustrat încearcă să rezolve o problemă. O “rezolvă”, însă, pe termen scurt, iar rezultatul are efecte secundare grave.