Aproximativ 4,7 milioane de copii lucrează în condiții groaznice în Bangladesh, la fabricile de textile. Pentru ei, din motive de sărăcie, școala nu este o opțiune. Se angajează în fabrici și ateliere pentru a-și ajuta familiile și sunt bucuroși că au unde să lucreze. După schimbul de 12 ore, în care fac până la 1.400 de cămăși, unii dintre ei rămân să doarmă la fabrică.
Raveena Aulakh, reporter la The Star, a lucrat câteva zile sub acoperire la o fabrică mică din Dhaka. Ea descrie viaţa acestor copii cu vârsta de 9 – 12 ani ca fiind infernală. Atelierul, unde s-a angajat, avea câteva zeci de mașini de cusut, băncuțe mici pentru operatorii mașinilor și munți de materiale.
„Căldură insuportabilă, podea de ciment, trei ventilatoare murdare zumzăitoare, mormane de materiale care așteaptau să fie cusute în haine, toaletă insalubră, în asemenea condiţii lucrau micii muncitori câte 12 ore pentru un salariu de 38 $ pe lună.
Materialele erau tăiate pe bucăți specifice dimineața, înainte să sosească lucrătorii. Fiecare primea un anumit număr de bucăți pe care le trăgeau la mașină. Unii coseau mâneci, alții gulere, iar alții manșete și buzunare. Apoi, ajutoarele celor care trăgeau la mașină tăiau ațele care erau în plus. Dacă cineva tăia și materialul era certat aspru și pus să plătească în cazul în care gaura nu putea fi reparată. Durerile de spate și amorțitul mâinilor au devenit parte din cotidianul acestor copii. Vorbesc foarte puțin între ei pentru a nu scădea productivitatea și pentru a nu fi certați.”
„Meem, o fetiță în vârstă de 9 ani, lucrează ca ajutor de croitor pentru 32$ pe lună, 12 ore pe zi. Are liber vinerea, o jumătate de zi. Dacă se îmbolnăvește și lipsește, nu mai primește bani pentru ziua respectivă. A renunțat la școală să lucreze pentru că fratele ei mai mare a plecat de acasă, iar mama ei s-a îmbolnăvit. Nu se plânge de munca grea și-i ajută adesea pe cei care nu se descurcă cu volumul de muncă. Visul ei este să ajungă croitor.”
„Mii de alți copii consideră că totul este în regulă, fiind mulțumiți că au unde lucra. Băieți de 11-12 ani care lucrează în ateliere în aer liber, fete care lipesc zi-lumină paiete lucioase pe haine, preadolescenți care supraveghează mașini industriale de brodat, copii care lucreză 12 ore din 24, 7 zile din 7, fără pauză.”
Valoarea pe piața occidentală a hainelor produse de marii retaileri în Bangladesh se ridică, potrivit Wall Street Journal, la nu mai puțin de 20 de miliarde de dolari anual. Industria de îmbrăcăminte din țară cuprinde circa 5.000 de fabrici, dublu față de Indonezia sau Vietnam. Marii retaileri europeni preferă să lucreze cu muncitori din Bangladesh din cel puțin două motive. O dată pentru că mâna de lucru din Bangladesh nu are concurență în Asia. Un angajat poate munci o lună chiar și pentru 26 de dolari. Și apoi pentru că, spre deosebire de hainele fabricate în China, India și Sri Lanka, cele din Bangladesh au acces duty-free în Uniunea Europeană.
