Cuvintele au o importanţă uriaşă: sunt etichete care transmit rapid informaţii esenţiale, ne ajută să luăm decizii.
Etichetele devin foarte puternice atunci când sunt puse de părinţi: copiii ajung să se identifice cu ele, să creadă că sunt singurul adevăr valabil despre ei. Acest lucru îi programează pentru toată viaţa, inclusiv ca viitori adulţi.
Cum funcţionează etichetele?
Când mama şi tata spun despre un copil că este „leneş”, „idiot”, „prost”, „nesimţit”, „iresponsabil”, micuţul se defineşte prin aceste cuvinte şi crede despre sine că este ceea ce spune eticheta, fără să mai vadă ce alte resurse, abilităţi, calităţi există dincolo de aceasta. Copiii care internalizează eticheta se vor comporta şi vor face alegeri plecând de la această convingere şi imagine de sine. Ele limitează, astfel, dezvoltarea deplină a potenţialului pe care fiecare copil îl are. Etichetele generează trăiri intense şi dureroase pentru orice copil care învaţă despre sine, chiar de la mama sau de la tatăl său, că este „rău” sau „leneş”: tristeţe, regret, frustrare, lipsa valorii personale şi a respectului de sine, furie şi dezamăgire. Puterea etichetelor asupra copiilor noştri asemenea unui soft instalat pe un calculator, ceea ce spun şi modul cum se poartă părinţii cu copiii lor îi vor programa pe aceştia pentru toată viaţa.
Părinţii au puterea de a construi scenariile de viaţă ale copiilor. Unele scenarii pot fi de succes şi sunt asumate cu autonomia, puterea şi încrederea de care este capabil un copil ce a învăţat de la părinţii săi că este valoros dincolo de ceea ce face, că este unic şi special, că eforturile sale contează indiferent de rezultatele pe care le obţine. Alte scenarii sunt însă de eşec. Sunt scenariile copiilor care au auzit şi au învăţat de la părinţii lor că nu sunt în stare de nimic, că orice ar încerca este sortit eşecului, că sunt răi şi nedemni de iubirea şi de respectul celor din jur. Aceste scenarii de viaţă încep în copilărie şi au efect de-a lungul întregii vieţi. Adesea, eşecurile unor adulţi – în viaţa profesională, în viaţa personală, în iubire, în prietenie – îşi au originea în etichetele negative puse de părinţi. Etichetele din copilărie rămân active şi prind viaţă în adulţi, iar aceştia nu ştiu de unde vin, ci se luptă cu scenarii ascunse în trecutul lor. De aceea, este important să folosim metode pozitive de disciplinare a copiilor, să-i respectăm şi să ne informăm în legătură cu soluţiile de educare pe care le avem. Copiii crescuţi fără etichete se fac oameni mari!
