O mamică din Canada, a decis să meargă la plajă în costum de baie, pentru prima dată în 13 ani, însă a plecat de pe plajă plângând.
Tanis Jex-Blake, mămică în vârstă de 33 ani povesteşte cum doi bărbaţi şi o femeie s-au năpustit asupra ei cu insulte din cauza vergeturilor, pe care, orice mamă le capătă după naştere. Tanis şi-a pastrat cumpatul pe plajă însă a izbuncnit în lacrimi imediat ce a urcat în maşină şi a plâns în hotote tot drumul spre casă.
O dată ajunsă acasă, Tanis a decis să scrie o scrisoare deschisă către cei care au umilit-o pe plajă. Este o scrisoare care arată de ce perioada de sarcină şi maternitatea nu vor putea niciodată să fie ceva de care ar trebui să ţi fie ruşine.
„Aceasta este o scrisoare deschisă către cei doi bărbaţi şi femeia care au decis să nu meargă astăzi la serviciu, dar în schimb au ales să vină la plajă, să se bucure de apă şi să se relaxeze cu câteva beri.
Îmi pare rău dacă prima mea încercare de a sta la soare în costum de baie din ultimii 13 ani v-a „scârbit”. Îmi pare rău că abdomenul meu nu este plat. Îmi pare rău că burta mea este acoperită de vergeturi.
Nu îmi pare rău că în corpul meu, am găzduit, crescut, protejat şi născut cinci copii superbi, sănătoşi, inteligenţi şi minunaţi.
Îmi pare rău dacă la 33 de ani, coprul meu de 56 de kilograme v-a determinat să mă arătaţi cu degetul râzând în hohote şi să vă prefaceţi că mă veţi lovi.
Trebuie să ştiţi că în timp ce mă uitam la corpurile voastre tinere şi perfecte mă întrebam: „ce lucru uimitor a făcut corpul vostru astăzi?”
Vreau să mai ştiţi că am ţinut capul sus cu demnintate cât m-aţi jignit şi m-am prefăcut că ceea ce îmi spuneţi nu mă afectează, însă pe drumul spre casă am plâns.
Mulţumesc pentru că mi-ai stricat ziua. Din cauza oamenilor ca voi, lumea devine urâtă şi plină de ură. Nu pot să nu îmi pară rău pentru femeile care într-o zi vor purta copilul vostru în pântece şi care vor deveni „scârboase” pentru voi, pe măsură ce corpul lor se schimbă în timpul procesului miracolos al sarcinii.
Nu pot decât să sper că într-o zi veţi realiza că „cicatricile mele de război”, vergeturile, sunt ceva cu care să te mândreşti, nu ceva de care să îţi fie ruşine.”