Această femeie își crește altfel odraslele.
Nu se supune unor constrângeri sociale și nu are frică de gura lumii. Despre ea circulă tot felul de mituri: unele adevărate, altele inventate. Cunoscută drept ”Femeia cu slinguri”, Geta Rasciuc este cea care a promovat insistent folosirea de către mămici a slingurilor (o bucată obișnuită de stofă cu ajutorul căreia copilul este fixat de mamă) pentru a se deplasa mai ușor.
Cu aproximativ șase ani în urmă a adus pentru prima dată în Moldova slinguri, apoi chiar s-a gândit să le producă aici. Dar a renunțat mai târziu la această dorință de ”salva” femeile. Nu de puține ori i s-a întâmplat să vadă cum lumea râdea când o vedea pe stradă purtând copiii în spate.
”A fi mamă nu înseamnă să ai un handicap. Nu înseamnă că trebuie să stai închisă în casă. Este vorba de abordare, atunci când primești creșterea copilului ca pe un lucru firesc, ca pe o nouă experiență de viață, poți combina alăptatul, crescutul de copii mulți cu o viață socială normală. Marea majoritate a femeile de la noi când nasc încetează să trăiască. Stau acasă, au grijă de copil și nu fac mai mult nimic. Iar atunci când te izolezi de toți și universul tău se limitează doar la copil, după un an de zile de stat acasă, simți nevoia să ieși în lume, să te duci la muncă, să comunici cu oamenii, pur și simplu să fugi.”
Geta are trei copii, dar nu se plânge de nopți nedormite sau de lipsă de activitate. Își ia copiii în spate, adică în sling, și, fără niciun stres, face cumpărături la piață, se întâlnește cu prietenele la cafea, participă la evenimente.
”Am combinat interesul meu propriu, activitatea de om mare cu crescutul de copii. Astfel, nu m-am transformat într-o ”tanti” care scuipă semințe în fața blocului în timp ce plimbă copilul.”
Bogdan (7 ani), Evelina (5 ani) și Ștefan (3 ani) – au avut parte de călire chiar din primele săptămâni de la naștere. Au fost puși să înoate, au stat cu fundul gol în zăpadă.
”De aceea, nu se îmbolnăvesc frecvent. În plus, ei merg la saună în fiecare sâmbătă.”
În schimb, sunt unii dintre puținii copii care nu se uită la televizor pentru că nu au.
”Copii au posibilitatea să-și folosească creierul când nu le dai totul de-a gata. Spre exemplu, dacă le spui unor copii să deseneze un căluț, mulți vor încerca să deseneze un ponei care seamănă cu cel promovat în desenele animate comerciale. Pentru că ei văd acest căluț zilnic, au jucării, cărți și haine cu el. Acești copii pierd foarte multe impresii. Astfel, în loc să se uite la televizor, să fie zombați, copii mei capătă noi experiențe de viață.”
După a treia naștere a decis să devină o doula (persoană specializată care oferă sprijin fizic, sufletesc și spiritual în timpul sarcinii, nașterii și în primele săptămâni după naștere).
”Femeile care vor să nască au nevoie mai mult decât de un suport medical. Scopul unei doule este să o susțină pe viitoarea mamă. De obicei, la naștere toți se axează pe copil, de aceea există și depresii postnatale. Nașterea este o traumă pentru multe femei. Îmi este trist să văd aceste mame care văd nașterea ca pe o chestie pe care au supraviețuit-o. În plus, nu mai doresc să trăiască asemenea experiențe. Când nașterea poate fi o continuare logică a ”făcutului de bebeluși” care poate fi și extatică. Exact așa cum sexul poate fi plăcut, fantastic așa poate fi și dureros sau chiar viol. Felul în care tu trăiești experiența aceasta depinde de tine, de starea ta interioară. Din păcate, sistemul nostru medical ne stresează chiar de cum intrăm în spital. Eu am asistat la câteva nașteri în calitate de doulă, la unele nașteri am avut impresia că doctorul era cel care năștea și avea dureri.”
Soțul ei a asista la toate cele trei nașteri: ”A contat foarte mult pentru mine prezența soțului în acele momente. Iar a treia naștere a fost cu totul deosebită, la fiecare contracție, îl pupam. Așa am născut mai ușor.”
În prezent, este doula cu acte în regulă (adică asistă la nașteri), le ajută pe tinerele mămici să se descurce în primele zile de după naștere și le învață cum să se folosească de slinguri.
Text: Snejana Țugui