E greu să-ți imaginezi ce simte o femeie care aproape 15 ani a visat, a luptat, a pierdut, s-a reabilitat, iarăși a conceput… și, într-un final, a născut. Pe data de 7 aprilie, de Bunavestire, a născut-o pe Leanca -Teodora.
A fost o mare victorie, după 7 încercări nereușite și ani de chin. Este victoria Elenei Volcovschi, director comercial al revistei „VIP magazin”.
Nici până acum nu știu ce problemă de sănătate am avut, medicii invocau diferite motive. Am bătut din ușă în ușă. Am încercat toate tratamentele posibile și imposibile. Concepeam ușor un copil, dar nu-mi reușea să duc sarcina până la termen. Nici până acum nu-mi pot reveni după ce l-am pierdut pe Antonaş…
S-au împlinit 11 ani de când l-am pierdut pe Antonaş. N-am reușit nici să-l ţin în braţe măcar. Îmi amintesc că am mers să-l văd în secția de reanimare. L-am atins de picioruș și el a tresărit. Peste 3 zile l-am pierdut…
L-am dus 38 de săptămâni. Toată perioada sarcinii am trăit în spital, alături de alte 6 femei. Doar de Crăciun mi s-a permis să merg acasă.
L-am născut… deși, la 27 de săptămâni medicii mi-au recomandat să întrerup sarcina. Avea viciu cardiac, incompatibil cu viața. Nu am vrut să renunţăm la el. Eram sigură că îl vom putea salva…
Am încercat să depășesc acest moment tragic de una singură. Jumătate de an nu am ieșit din casă. Comunicam doar cu soțul şi cu o prietenă.
E complicat să găsești un medic care să-ți readucă încrederea în sine…
Erau perioade în care nu mai aveam încredere în medici. Mă informam de pe internet. Cel puțin mă linișteam.
Deși, nu zic că informația era mai credibilă.
Norocul meu a fost s-o întâlnesc pe Victoria Răcilă, un adevărat profesionist care m-a făcut să cred, din nou, în minuni, în puterea şi dorinţa unei femei de a deveni mamă.
În 2007 am mers pentru prima dată la o consultaţie la dna Răcilă. După care, ani de zile am făcut tratament după tratament. Am mers chiar şi la o clinică din Kiev pentru investigaţii suplimentare şi o intervenţie chirurgicală. Încheiam un tratament şi tot căutam motive să mai treacă timpul – nu eram deloc pregătită moral să duc a opta sarcină.
În 2011 am aflat că sunt, din nou, însărcinată.
Mi-am zis: acum sau niciodată. Și am născut-o pe Leanca!
Am lăsat serviciul și am revenit la regimul de pat. Sub supravegherea strictă a medicului Ludmila Cojocaru, am urmat tratamente complexe pe toată durata sarcinii.
Nu în ultimul rând, am apelat la serviciile unui psiholog pentru a-mi depăşi temerile: la fiecare impuls, durere, aveam frica că voi pierde sarcina. Dar, graţie acestui suport important, am putut să-mi ascult vocea interioară şi să trăiesc cu speranţa. De asemenea, am avut tot sprijinul soţului meu.
Pe Leanca am născut-o la 37 de ani. Ea îmi dă sens vieții. Și mă face să cred că voi găsi puteri să-i aduc pe lume încă o soră sau un frate.
Mesaj pentru femei cu o experienţă asemănătoare: Niciodată să nu renunţe, să găsească medicul potrivit, să urmeze tratamentele necesare şi să aplece urechea la sfaturile unui psiholog!