Cel mai măreț lucru care mi s-a întâmplat în acest an este nașterea fetiței mele. Anul trecut, vă povesteam despre Robert. Atunci eram tată. Acum sunt tati, tăticu`!
Sincer, odată cu venirea pe lume a celui de-al doilea copil, am devenit mult mai responsabil. Întotdeauna am fost un bărbat ”aprins”. Mă luam la harță de la orice: fie că se uita cineva urât la mine sau îmi spunea o vorbă ne la locul ei. Acum, e altfel. Am copii acasă.
Cu Robert e mult mai simplu. A căzut jos, îl ridic, prelucrăm rana cu un pic de noroi și mergem mai departe. Cu fiica e altfel. De parcă ți-ai cumpăra un nou model de iphone și ți-e frică să nu-l scapi jos. Îi schimbi în fiecare lună husa, îl verifici, la fiecare pas, nu cumva să se descarce. Feciorul e modelul de anul trecut al telefonului iubit.
Cu fiica mă simt și în pielea unui tată, dar și în pielea unei bunicuțe. Acționez ca un tată, dar îmi faci griji ca o bunică.
Odată cu nașterea Sofiei am început să văd cu alți ochi chiar și acest apartament. Îmi pare că totul în jur este un pericol. Colțurile la masă sunt prea ascuțite, podeaua e prea lunecoasă, cuțitele sunt prea tăioase. Mă gândesc, cum am supraviețuit până acum în astfel de condiții.
Deja am început să fiu gelos pe toți băiețeii care-i fac curte Sofiei
Cine a zis că misiunea de a fi părinte este una ușoară.
Gata, fiecare week-end suntem la vilă pentru că cei mici trebuie să stea la aer curat. Nu mai sunt Pavel Volea cel cu Porche…sunt șofer de microbuz, în alt vehicul nu încăpem. Îmi vine să strig celor din spate: ”Nu pornesc până nu se completează toate scaunele…cu copii„.
De la 10 dimineața încep să încarc hainele și milioane de jucării, suzete, pachete de scutece în portbagaj.
La 18, în sfârșit, suntem gata de îmbarcare. În fiecare sâmbătă slăbesc cu câte 2 kg.
Care sex?
Având doi copii uiți de sex. Te bucuri dacă ai un minut liber ca să-i dai un sărut pe furiș soției.
Noi suntem o familie de hippy. Decupăm floricele din draperiile din casă, desenăm ecranul televizorului cu markerul.