Am descoperit-o pe Diana, cu zâmbetul pe buze, însă cu telefonul în mână, fiind gată să răspundă imediat la apelul soțului cu întrebarea „Ce fac dacă plânge?”. Nu că nu s-ar fi descurcat fără ea, dar așa, din obișnuință! Până la urmă, ambii au aceeași meserie de „părinte”. E o meserie grea sau ușoară? Și cât de mare este această „pălărie”, am încercat să afăm de la animatoarea celui mai ascultat post de radio pentru tinerii din Chișinău – Kiss FM.
Cum arată o zi din viața ta, de când ai devenit mămică?
Oh, nici una nu seamănă cu alta, grație băiețelului meu și energiei sale debordante. Bine, există rutină, cum fără ea! Dar la vârsta asta, el e un mic explorator și felul în care studiază lumea îmi umple sufletul de fericire. Alteori mă umflă râsul, căci e tare haios, dar de obicei am o stare de spirit plină de bucurie de la felul cum crește și se dezvoltă zilnic sub ochii mei. Ne jucăm, ascultăm Kiss FM, dansăm, privim și nelipsitele desene animate.
Se mixează la fel de bine grijile casnice cu cele față de copil, ca și butoanele de la radio?
Știi, undeva acestea două se aseamănă. Pentru că și la radio, când am intrat prima dată în studioul Kiss FM, mi se părea ceva fantastic să reușesc în același timp să mă uit pe câteva monitoare, să apăs corect butoanele și să mai și vorbesc ce trebuie. Când m-am vazut acasă a treia zi după maternitate, nu știam cum să reușesc să le fac pe toate. Și exact ca la radio, la început, a fost nevoie să mă adun, pentru că au apărut o sumedenie de întrebări în cap. De ce plânge? Îi e frig, cald, foame sau poate îi e somn? Stai că n-am apucat să mănânc, dar ce să mănânc? Aia nu e voie, aia nu se recomandă… Eh, ar trebui o carte întreagă probabil ca să scrii tot ceea prin ce treci la început. Și da, am trecut și prin depresia post natală. Dar cu timpul te obișnuiești tot mai mult cu rolul de mamă și începi să-ți faci din ce în mai bine „meseria”, dacă pot spune așa. Instinctul matern îți sugerează ce și cum să faci. La radio e flerul!
Cele mai frumoase momente din primul an de viață?
Au fost multe, dar nu pot să uit clipa când l-am văzut prima dată, am început a plânge de bucurie. Mă privea cu un singur ochi (zâmbeşte). Sau prima hlizeală – s-a întîmplat după ce a scăpat de febră, îmi amintesc. Primii pași, prima silabă, primul dinte, care a ieșit cam târzior. I-am scris și un vers cu această ocazie. De fapt, sunt momentele de care se bucură fiecare părinte, dar în același timp, pentru fiecare mamă sunt lucruri noi și absolut speciale, incomparabile de fapt.
Cum le reușești pe toate cu succes? Să fii și soție, și femeie, și mamă, și DJ?
Dar cine a zis că le reușesc cu succes?:) Nu am 10 pe linie, dar mă strădui să nu am restanțe pe nicăieri. Însă în primul an de viață al copilului, e cam dificil. Cele mai mari restanțe le am la capitolul somn. De asta suferă toate mamele, cred. Se poate întâmpla o noapte, două pe lună să dorm bine. Este extenuant, probabil pentru că alăptez în continuare, dar consider că merită efortul. Îmi doresc un copil sănătos, iar alăptatul, spun specialiștii, dă rezultate pe termen lung, nu doar în primii ani de viață.
Cum îi arăți băiețelului tău că îl iubești? Care sunt jocurile voastre preferate?
Sunt îndragostită de muzică și poezie și, de când s-a născut piciul nostru, îi cânt mereu și-i recit tot ce-mi amintesc. Primul cântec la care a reacționat nu a fost unul de leagăn „Salut” a lui Joe Dassin. Avea câteva luni și zâmbea când i-l cântam. A mai crescut și i-am arătat și videoclipul piesei. A recunoscut melodia și îl privea cu interes. Acum Joe Dassin e preferatul lui, îi cunoaște repertoriul și se liniștește imediat ce are un moft sau o neplăcere. Deci, muzica ne salvează în multe situații. Nu mai e cazul să spun că-l pupăcesc unde-l prind, de drag ce-mi e. Îl poreclesc Iancu cel frumos și cel mai îndrăgit joc al nostru este număratul și alergatul prin casă: de-a prinselea, de-a v-ați ascunselea. Când mă găsește e cea mai mare bucurie a lui.
Găsești inspirație pentru munca de la radio în viața de familie, în relația cu piciul tău?
Neapărat. În primul rând, grație lui sunt mai fericită, iar un om fericit găsește inspirație în toate: natură, oamenii din jur sau pur și simplu într-o ceașcă de cafea.
Apropo de cafea, ai fost nevoită să renunți la ea de când a apărut copilul? Ai mai renunțat și la alte lucruri?
Da, în sarcină am renunțat la alcool, cafea, consumam doar fără cofeină, dar uneori savuram cu plăcere o cola sau un capuccino. Lucru valabil și în primele 6 luni după naştere. Acum deja îmi permit o cafea, două, bere fără alcool sau un pahar de șampanie la sărbători.
Găsești timp pentru tine, pentru o pauză sau un restart?
De fapt, sunt practic mereu cu băiețelul meu, cu excepția weekend-ului, când sunt mai mult la radio. Deci, zilele în care merg la radio sunt pauză sau restart, dacă vrei. Muncesc, dar în același timp îmi încarc bateriile, ori muzica, hiturile, studioul, microfonul îmi oferă satisfacție maximă. Soțul mă ajută mult și când vine seara i-l pasez lui și pot să mă ascund vreo oră într-o cadă cu multă spumă și sare, pentru că Iancu nu-mi dă ziua atât e mult răgaz.
Ce mesaj ai pentru cele care urmează să fie mame?
Nu poți fi niciodată pregătită pentru rolul de mamă, oricât de mult nu ai fi citit sau văzut înainte. Prin asta trebuie să treci ca să înțelegi. Dar pot spune că a fi părinte e cel mai grozav lucru care se poate întâmpla în viața unui om. Și de când îl am pe Iancu, cred că am devenit un om mai bun.