De când a apărut Emilia în viaţa Sorinei Obreja, sărbătorile de iarnă au căpătat magie. Micuța este la fel de generoasă ca mami, iar dorința ei către Moș Crăciun este una de dăruire și bunătate. Prezentatoarea Tv o învață să prețuiască tot ce are și să se mulţumească şi cu lucruri modeste.
Cum obişnuiţi să petreceţi sărbătorile de iarnă?
“Până atunci erau doar – petreceri, întâlniri cu rudele, masa bogată şi cam atât. Acum, entuziasmul cu care îl aşteaptă ea pe Moş Crăciun ne molipseşte şi devenim şi noi ca nişte copii care ard de nerăbdare să vadă ce a lăsat Moşul sub brad. Datorită ei, decorul de sărbătoare e mai bogat şi pomul de Crăciun mai inspirat, iar momentele în care le împodobim sunt cele mai fericite.”
Care este jucăria preferată a Emiliei?
Emilia are pe rând diferite jucării preferate. Acum preferatele sale sunt un Moş Crăciun şi o nepoţică de-a moşului, păpuşi care au vreo 50 de cm înălţime. Le poartă toată ziua cu ea şi uneori chiar le ia şi în pat ca să doarmă cu ele. Cred că pasiunea aceasta o să dureze până o să-şi ia cadourile de sub brad.
Te implici în Campania Dăruieşti şi Câştigi, i-ai povestit vreodată fetiţei despre faptul că există copii care duc lipsă de multe în viaţă?
Ea este atât de atentă la ştiri, încât uneori mă uimeşte. Într-o bună zi m-a întrebat: “Mama, copiii care nu au mame plâng?” M-a uimit întrebarea ei, era tocmai după un reportaj despre copiii abandonaţi în centre de plasament. A văzut şi poveştile din campania “Dăruieşti şi Câştigi” şi a înţeles că alţi copii au mai puţin decât ea. De aceea, mi-a spus: „Eu vreau ca Moş Crăciun să-mi aducă două cadouri mici, ca să le pot duce şi să-i rămână şi pentru ceilalţi copii.” Şi apoi, una din poeziile ei preferate este “Pâinea” de Leonida Lari, o poezie despre un copil care caută un colţ de pâine prin urne. O învăţ să preţuiască tot ce are şi să se mulţumească şi cu lucruri modeste.
Ce amintiri îţi trezesc sărbătorile de iarnă?
Îmi amintesc de casă, de părinţi, de colindătorii care veneau cu cetele la poartă în seara de 31 decembrie, de soba caldă şi mai ales de portocale. Seara de Revelion era cam singura din an în care aveam acasă portocale pe săturate – câte una întreagă, ba poate chiar şi două pentru fiecare. Atunci portocalele erau greu de găsit. Mama mea mergea la cumpărături tocmai la oraş şi le căuta prin toate pieţele, dar neapărat ne aducea portocale. Mirosul acesta înseamnă pentru mine sărbătoare. Acum pun şi eu pe masa de Crăciun şi de Revelion portocale – atunci sunt mai gustoase decât oricând, pentru că au gust de copilărie şi de acasă.