Ultimele condiții impuse de Vladimir Putin pentru soluționarea diplomatică a războiului nu par a garanta securitatea Ucrainei, în special în fața unei Rusii aflate sub narativul de „imperiu rănit”.
Noile condiții ale lui Vladimir Putin pentru soluționarea diplomatică a războiul din Ucraina, și în special cerința ca Ucraina să treacă printr-un proces de dezarmare astfel încât să nu mai constituie o amenințare la adresa Rusiei, nu par a garanta securitatea Kievului în fața unei noi invazii, în special în contextul în care Moscova și-a schimbat complet narativul pentru acest război.
Cât de mult crede Putin în negocierile pentru pace
Vineri, BBC a transmis că Vladimir Putin i-a comunicat președintelui Erdogan, în timpul unei convorbiri telefonice purtate joi după-amiază, cerințele sale pentru un acord de pace cu Kievul.Printre acestea, potrivit sursei citate, la categoria cele mai dificile de reconciliat, sunt pretențiile Moscovei cu privire la statutul regiunii Donbas și a al Crimeei. Pe lângă acestea, într-o altă categorie văzută de oficialii turci drept mult mai probabilă pentru o înțelegere, se află pretențiile Moscovei ca Ucraina să accepte să rămână neutră şi să nu ceară aderarea la NATO, lucru deja acceptat de Zelenski, și ca Ucraina să treacă printr-un proces de „denazificare” și de dezarmare pentru a asigura că nu reprezintă o amenințare pentru Rusia.
Comentatorii ucraineni sunt de părere că Rusia și președintele ei, Vladimir Putin, sunt încă acaparați de o mentalitate de „imperiu rănit” și că un astfel de acord de pace, ce ar include dezarmarea Ucrainei, nu ar putea garanta securitatea țării în fața unei viitoare agresiuni militare a Rusiei.
„Rusia repetă experiențele anterioare ale Italiei lui Mussolini, a Germaniei lui Hitler sau a Spaniei lui Franco: sindromul unui imperiu rănit. Un imperiu rănit consideră că și-a pierdut din teritorii sale, dar și un trecut măreț – și vede în acest lucru o anormalitate, pe care încearcă să o îndrepte cu orice preț. Liderii acestor țări au o obsesie cu trecutul și văd misiunea lor în redobândirea măreției trecute. De regulă, aceste țări sunt mult prea slabe pentru a reuși acest lucru, iar admirația nevrotică pentru trecut demonstrează o incapacitate de a privi cu încredere spre viitor. Prin scufundarea totală în trecut își pierd puterea și capacitatea de a câștiga războaiele începute.
Ucraina este simptomul Rusiei ca imperiu rănit. Cea mai valoroasă parte a fostului imperiu care, în loc să vrea păstrarea acestei moșteniri imperiale, amenință constant imperiul cu spiritul său anti-tiranic. Eșecul Rusiei în războiul din Ucraina va duce inevitabil și la prăbușirea imperiului rus”, este de părere Volodimir Iermolenko, analist politic ucrainean și editorul șef al publicației în limba engleză Ukraine World.
Istoricul Mădălin Hodor este de părere că ultimele cerințe ale lui Vladimir Putin nu par a ține cont tocmai de justificarea istorică cu care acesta a venit în ultimele zile de dinaintea începerii războiului, atunci când a afirmat că Ucraina nu este nici măcar un stat și că populația și teritoriul țării nu reprezintă altceva decât o parte a Rusiei controlată acum de neo-naziști. De aceea, în opinia lui Mădălin Hodor, demilitarizarea Ucrainei, pe care Putin o cere acum, nu oferă nicio garanție că acesta din urmă nu va ataca din nou Kievul.
„Tratativele de pace și solicitările pe care le-a făcut Moscova pentru a încheia ostilitățile sunt niște chestiuni care în acest moment țin mai mult de evoluția situației militare. Unele dintre cerințele Moscovei, cum ar fi demilitarizarea Ucrainei, ar însemna practic reducerea sau dispariția armatei ucrainene, ceea ce chiar și în situația în care s-ar încheia pacea astăzi n-ar fi nicio garanție că în câteva luni, Vladimir Putin nu ar ataca din nou.
Cred că negocierile sunt mai mult un fel de presiuni pe care Moscova le pune asupra Ucrainei și pe liderii ucraineni acum în ideea că „noi suntem dispuși să negociem pacea, dar Zelenski și cei din jurul lor nu vor să încheie pacea”. Atâta timp cât Putin consideră că războiul din Ucraina poate fi câștigat, și asta înseamnă ocuparea Kievului și a orașelor importante, nu cred că ia în serios posibilitatea unor negocieri și posibilitatea unei păci.
Schimbarea de paradigmă a Moscovei
În opinia istoricului Mădălin Hodor, declarațiile recente ale lui Vladimir Putin și ale apropiaților săi nu par a indica o apropiere a Kremlinului față de o recunoaștere a independenței Ucrainei și a dreptului acestei țări de a-și stabili propriul viitor. În opinia sa, de la războiul împotriva naziștilor care conduc Ucraina, Moscova a trecut la un nou narativ în care acest război este văzut doar ca o parte a războiului mai larg purtat împotriva Occidentului, o perspectivă deloc încurajatoare pentru Ucraina, ce rămâne astfel unul din obiectivele strategice ale Rusiei.
„Totuși, urmărind declarațiile pe care le-au făcut și Putin și oamenii din jurul lor, Rusia nu pare a se apropia de o soluție diplomatică în acest moment. Zilele trecute fost o declarație a ministrului Lavrov, care a vorbit despre războiul din Ucraina în termeni de reașezare geostrategică a ordinii mondiale. Cred că aici este o schimbare în atitudinea și politica pe care o va promova în viitor Kremlinul. Inițial au spus că au o problemă cu Ucraina, argumentele lor de-nazificare, chestiuni istorice, populația rusă, dezarmarea Ucrainei, – numai că acum ei încearcă să întoarcă această narațiune în ideea că de fapt ei se luptă în Ucraina cu Occidentul. Nu se luptă în Ucraina pentru Ucraina.
Acest lucru arată o schimbare și în strategia de comunicare, și probabil va fi urmată și de o schimbare în strategia militară a Moscovei. Mesajul este ceea ce au spus mulți comentatori occidentali încă de la începutul războiului, că Putin asta vizează, o provocare la adresa locului pe care Rusia îl ocupă în lume, o provocare la adresa Statelor Unite și a NATO în general.
Venind acum cu acest mesaj Kremlinul urmărește mai multe scopuri, și în primul rând, o consolidare a discursului intern, cel adresat rușilor. Asta pentru că narativul ăsta cu Ucraina pare să nu fi funcționat chiar așa cum a dorit Kremlinul, adică există proteste, există oameni în Rusia care au văzut dincolo de propaganda Moscovei, și atunci, folosind această poveste că Rusia este în război cu NATO pentru a-și obține locul în lume, el reprezintă un obiectiv ce vibrează mai direct cu populația rusă. Mă refer la sentimentul lor național și la ideea că ei acum nu mai sunt în război cu frații lor din Ucraina, ci de fapt sunt în război cu vechiul lor dușman, Occidentul, cei care, așa cum a spus Putin, vor „să șteargă Rusia”, a mai declarat istoricul Mădălin Hodor.
Într-un editorial pentru Washington Post, Eugene Robinson, scrie că toate calculele raționale privind o soluție diplomatică nu pot fi privite cu optimism atâta timp cât Putin nu crede că a pierdut acest război, și cu atât mai mult cu cât el crede că se află într-un conflict, pentru supraviețuirea Rusiei, cu Occidentul. „Înainte de invazie, Putin a fost conducătorul incontestabil al unei cleptocrații cu venituri medii, cu legături profitabile cu democrațiile bogate din Europa și Asia; astăzi el conduce un stat paria izolat de sistemele financiare globale și de lanțurile de aprovizionare. Înainte de invazie, puterea militară a Rusiei era universal respectată și de temut; astăzi, forțele armate ale lui Putin se dezvăluie ca fiind greoaie, prost echipate și nemotivate.
Dar nimic din toate acestea nu ar putea conta pentru Putin dacă el crede cu adevărat că scopul Occidentului este de a limita și de a diminua Rusia. Dacă invazia Ucrainei ar fi fost un simplu aventurism, Putin s-ar fi putut întoarce până acum”, susține editorialistul publicației Washington Post.
sursa: www.fanatik.ro
