Ce reguli anti-Covid-19 va trebui să respectăm când mergem cu avionul

24/05/2020

News

Pasagerii vor purta măști de la intrarea în aeroportul de plecare până la ieșirea din aeroportul de destinație, însoțitorii nu vor mai avea voie să intre în aeroport decât în cazuri excepționale, iar temperatura ridicată nu va fi mai mult decât un indiciu de simptome de Covid-19, nicidecum un motiv întemeiat pentru a refuza urcarea pasagerului în avion.

Toate aceste reguli, plus multe altele, se regăsesc în protocolul întocmit de Agenția Europeană de Siguranță în Aviație (EASA) și Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC) pentru călătoriile cu avionul.

Imaginează-ți că ești într-un avion, adormi și-ți alunecă masca de pe față. Și, mai grav, te apucă o tuse seacă, de-l faci pe pasagerul de lângă tine să sară de pe scaun, speriat că tocmai l-ai infectat cu coronavirus. În avion se iscă un mic scandal, iar echipajul va trebui să intervină și să aplaneze conflictul dintre tine și colegul de scaun.

În același timp va trebui să-i liniștească și pe ceilalți pasageri. „Stați liniștiți, toată lumea e ok, nu are nimeni Covid-19, ne pregătim să aterizăm pe aeroportul de destinație”.

Scenariul de mai sus este foarte plauzibil în lumea care ne așteptă după ridicarea restricțiilor de călătorie. Atât de plauzibil încât companiile aeriene sunt avertizate de instituțiile europene să-l ia în calcul și să organizeze traininguri speciale cu angajații. Operatorii trebuie de acum înainte să aibă protocoale clare de intervenție în cazul în care pasagerii se acuză unii pe alții că nu respectă măsurile de protecție anti-COVID-19 sau în cazul în care panica se răspândește printre aceștia.

Pe 21 mai 2020, Agenția Europeană de Siguranță în Aviație (EASA) și Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC) au emis un ghid, „COVID-19 Aviation Health Safety Protocol”, adică un set de reguli privind călătoriile cu avionul în timpul pandemiei COVID-19.

Ghidul este valabil pentru țările din UE dar, cu siguranță, vom avea parte de reglementări similare în toată lumea. E de ajuns să răsfoiești documentul ca să înțelegi că intrăm într-o nouă eră a călătoriilor cu avionul. Așa cum s-au schimbat multe după atentatele din 11 septembrie 2001, la fel de multe se vor schimba și acum.

Partea bună este că cele două instituții, EASA și ECDC, încearcă să răspundă pericolului COVID-19 prin „măsuri proporționale și eficiente”. Ce înseamnă asta?

Înseamnă că se face apel la bun simț. De pildă, nu se impune companiilor aeriene să vândă mai puține bilete, astfel încât zborurile să nu mai poată fi rentabile, dar se recomandă ca distanțarea fizică să fie respectată acolo unde este posibil.

Un alt exemplu: cele două instituții europene recunosc limitele termoscanării pasagerilor în aeroporturi. Dacă, să zicem, pasagerul are peste 38 de grade nu este poftit pe ușă afară, se mai face o dată verificarea temperaturii, apoi omul este îndrumat către un control de specialitate, tot în aeroport. Nu se pleacă din start de la premiza că pasagerul cu temperatura ridicată este bolnav de COVID-19.

În fine, sunt multe reglementări în acest ghid, le-am selectat pe cele pe care va trebui să le știm cu toții înainte să călătorim cu avionul. Ca să nu fim luați prin surprindere.

Reguli de călătorie anti-COVID-19 ÎNAINTE de a ajunge la aeroport

Principiul de bază este că persoanele cu simptome de COVID-19 trebuie descurajate să ajungă la aeroport. Cum se face aceste lucru?

Una din recomandările făcute de EASA/ECDC companiilor aeriene este să ramburseze contravaloarea biletului pasagerului care dovedește, pe baza unui certificat medical, că este confirmat cu COVID-19. Rambursarea se face cu până la 6 ore înainte de zbor.

De asemenea, companiile aeriene trebuie să-și informeze pasagerii în legătură cu simptomele COVID-19, înainte ca aceștia să se prezinte la aeroport: când își fac check-in-ul online, prin SMS etc. Dar nu cu mai mult de 24 de ore înainte de zbor.

Pasagerii vor completa o declarație pe propria răspundere că nu sunt bolnavi de COVID-19, înainte de a primi boarding pass-ul (biletul de avion). Preferabil este ca această declarație să poată fi completată atunci când își fac check-in-ul. Pasagerii își vor asuma faptul că, dacă mint în această declarație, există posibilitatea să nu fie lăsați să urce în avion.

Reguli de călătorie anti-COVID-19 ÎN AEROPORTURI

Fiecare aeroport va avea o persoană anume desemnată pentru a coordona activitățile și implementarea măsurilor de siguranță anti-COVID-19.

Accesul în aeroporturi va fi permis doar pasagerilor, personalului navigant și personalului aeroportului. Nu și persoanelor care însoțesc pasagerii. Prin excepție, va fi permisă intrarea în aeroporturi a persoanelor care însoțesc pasageri cu dizabilități, minori etc.

Pasagerii sunt îndemnați să-și facă check-in online pentru a evita cât mai mult formalitățile de pe aeroport.

Pasagerii vor purta mască de la intrarea în aeroportul de decolare și până la ieșirea din aeroportul de destinație. Excepții: la controlul de securitate („security checks”) și la controlul de la frontieră („border control”). De asemenea, sunt exceptate persoanele cu probleme de sănătate dovedibile și copiii sub 6 ani.

Termoscanarea (măsurarea temperaturii)

Măsurarea temperaturii se va face, potrivit protocolului EASA/ECDC, doar pe aeroporturile unde există legislație națională în acest sens. Deci este posibil să nu ne întâlnim cu această procedură peste tot în lume, e bine să știm și de ce.

Termoscanarea este recomandat să se facă chiar la intrarea în aeroport (sau foarte aproape de intrare), în baza unui protocol încheiat între aeroporturi și autoritățile sanitare din țara respectivă. Controlul temperaturii trebuie să identifice pasagerii cu temperatura corpului mai mare de 38 grade.

În cazul în care se descoperă un pasager aflat într-o astfel de situație, procedura se repetă cel puțin o dată pentru a avea o confirmare. Pasul următor: pasagerul nu este trimis acasă, ci va fi consultat de personal medical de specialitate. Acest interviu/ consult trebui făcute în locuri special amenajate în interiorul aeroporturilor, atât pentru a păstra confidențialitatea, cât și pentru a preveni răspândirii virusului (în caz că persoana respectivă chiar e infectată).

Ghidul EASA/ECDC precizează însă că trebuie avut în vedere faptul că screeningul termic are multe limitări în detectarea cazurilor de COVID-19:

Multe persoane simptomatice nu au febră și un procent mare de transmitere a COVID-19 apare prin cazuri asimptomatice sau pre-simptomatice;
Febra poate fi ușor tratată cu medicamente;
Poate da o impresie falsă de siguranță, cu efect negativ asupra respectării altor măsuri.

Cu alte cuvinte, temperatura ridicată nu poate fi decât un indiciu, nicidecun un motiv suficient pentru a refuza urcarea în avion a unui pasager. Citește continuarea articolului aici!

Drama apicultorilor moldoveni care trec printr-o criză acută

În ultimii doi ani, din cauza că Republica Moldova nu a exportat miere de albini, prețul produselor apicole a scăzut, iar cantitatea rămasă în țară este de două ori mai mare față de anii precedenți. Drama apicultorilor moldoveni este că ei trebuie să vândă, în prezent, de trei ori mai multă miere de albini ca să aibă veniturile pe care le-au avut în 2010, informează unica.md cu referire la un comunicat oficial.

„Prețul un kilogram de miere de albini a ajuns la un minimum de acum 10-15 ani, în condițiile în care costurile au crescut aproape de două ori. Avem un surplus de miere de albini, în condiția în care nu se produce atât de mult”, a declarat Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, vineri, 3 ianuarie, 2025, în cadrul emisiunii săptămânale „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.

Potrivit expertul, în 1980 erau 168 mii/familii de albini, dintre care 95 de mii – deținute de către întreprinderi agricole și fermieri, iar 73 de mii erau în gospodăriile oamenilor. În 1990 – 388 mii/familii: 98 de mii erau ale întreprinderilor agricole și ale fermierilor, iar 290 de mii – ale oamenilor. 2000 – 76 mii/familii: 18 de mii erau în gestiunea întreprinderilor agricole și ale fermierilor, iar 58 de mii erau în gospodării. 2010 – 101,5 mii/familii: 4,9 mii erau deținute de către întreprinderi agricole și fermieri, iar 96,6 de mii erau în gospodăriile oamenilor. 2020 – 182,1 mii/familii: 2,3 mii erau ale întreprinderilor agricole și ale fermierilor, iar 179,8 de mii erau ale oamenilor. 2024 – 207,1 mii/familii: 3,2 mii sunt în gestiunea întreprinderilor agricole și ale fermieri, iar 203,9 mii sunt în gospodăriile oamenilor. „În Republica Moldova, sectorul apicol se ține pe activitatea micilor apicultori”, spune expertul.

Despre producția de miere, a afirmat că în 2010 s-a produs 2,7 mii/tone; în 2015 – 3,5 mii/tone; 2016 – 5,4 mii/tone; 2019 – 5,7 mii/tone; 2020 – 3,9 mii/tone; 2021 – 5 mii/tone; 2022 – 4,5 mii/tone; 2023 – 5,5 mii/tone; 2024 – estimativ 5,6 mii/tone. Cu referire la exportul mierii de albini, a menționat că în 2000 volumul exportului a totalizat 0,33 mil/USD; în 2010 – 1,6 mil/USD; 2015 – 9,5 mil/USD; 2017 – 14,1 mil/USD; 2020 – 8,8 mil/USD; 2022 – 12,8 mil/USD; 2023 – 6 mil/USD; 2024 – estimativ 9,2 mil/USD. „Din 2017 batem pasul pe loc, după ce a fost transformată această ramură în una importantă de export”, susține expertul.

În baza datelor pentru ultimii doi ani, Veaceslav Ioniță a stabilit țările unde este exportată mierea de albini din Republica Moldova. Este vorba de Italia, cu o pondere de 33,1%; România – 16,3%; Slovacia – 9,1%; Germania – 6,4%; Franța – 6,2%; Norvegia – 4,8%; Olanda – 4,2%; Cehia – 3,8%; Macedonia de Nord – 3,4%; Serbia – 3%; alte 25 de țări – 9,6%. „Două țări consumă jumătate din mierea de albini din Republica Moldova. 90% din toată mierea de albini merge în țările din UE”, a spus Veaceslav Ioniță.

Cu referire la prețul mediu de export al mierii de albini, economistul a declarat că în 2005 acesta a fost de 1,4 USD/kg; în 2010 – 3,6 USD/kg; 2016 – 2,8 USD/kg; 2020 – 2,6 USD/kg; 2023 – 3,5 USD/kg; iar în 2024, în prima jumătate a anului, a fost de 2,4 USD/kg. În lei, în 2010 a fost de 44,6 lei/kg; în 2015 – 62,5 lei/kg; 2020 – 44,9 lei/kg; 2022 – 71,7 lei/kg; 2024 – 43 lei/kg. Asemenea preț a fost în 2013, dar valoarea leului din 2013 era altul față de valoarea leului de astăzi. Este cel mai mic preț de vânzare și de export al mierii de albini pe care l-am avut vreodată. Cea mai mare durere a apicultorilor este faptul că prețul de export determină și prețul de import. Au ajuns apicultorii, în acest an, să vândă angro mierea de albine mai ieftin decât zahărul. Costurile la ei cresc, cheltuielile vieții au crescut cu 65%, inflație mare, iar prețul de vânzare al mierii de albine a scăzut aproape de două ori”, a declarat economistul.

Vorbind despre încasările apicultorilor, luând anul 2010 ca an de referință, Veaceslav Ioniță a spus că în 2010 au avut încasări de 100%; în 2012 – 76% din nivelul anului 2010; în 2015 – câștigurile au fost la nivelul anului 2010. În 2020 – 60% din nivelul anului 2010; în 2023 – 55% din valoarea lui 2010; iar în 2024 încasările sunt în proporție de 35% din nivelul anului 2010. „Până în 2010 veniturile apicultorilor au cunoscut doar creșteri. Astăzi, de la 1 kg de miere de albini apicultorul obține de trei ori mai puțin decât obținea în 2010. Apicultorii astăzi trebuie să vândă trei kilograme de miere de albini ca să aibă veniturile pe care le avea în 2010 de la 1 kg de miere. În 2024 apicultorii trebuie să lucreze și să vândă de trei ori mai mult miere ca să-și asigură familia la nivelul anului 2010. Situația în care se află apicultorii astăzi din păcate este cea mai complicată față de toate ramurile agriculturii”, a spus economistul.

Referitor la producția, exportul și consumul local de miere de albini, analistul economic a precizat că în 2010 producția a fost de 2700 de tone, dintre care 400 tone-export, iar 2300 tone-pe piața locală. 2015 – total 3500 tone: 2900 tone-export, iar 500 tone-consum local. 2020 – 3900 tone: 3400 tone-export, 500 tone-consum local; 2022 – 4500 tone: 3400 tone-export, 1100 tone-consum local; 2024 – 5600 tone: 3800 tone-export, 1800 tone-consum local. „Noi avem două probleme. Pe de o parte a scăzut prețul, pe de altă parte, a scăzut și exportul. Pe de o parte, se produce multă miere de albini, iar pe de altă parte, prețul de export a scăzut și volumele au scăzut. Timp de trei ani, dar mai grav în 2023 și 2024, în țară este multă miere de albini. De câteva ori mai mult decât în mod normal”, a precizat analistul economic.

În baza stocului mediu pe doi ani, expertul a estimat consumul mediu de miere de albini pe cap de locuitor. Astfel, în 2010 se consuma 0,8 kg/persoană; în 2015 – 0,2 kg/persoană; 2018 – 0,1 kg/persoană; 2021 – 0,4 kg/persoană; 2023 – 1 kg/persoană; iar în 2024 se consumă 1,2 kg/persoană. „În ultimii doi ani, din cauza că Republica Moldova nu a putut exporta, prețurile au scăzut, iar cantitatea de miere de albini rămasă în țară este de două ori mai mare față de anii precedenți. Toată drama apicultorilor este că ei trebuie să vândă de trei ori mai multă miere de albini ca să aibă veniturile din 2010. Prețul un kilogram de miere de albini a ajuns la minimum de acum 10 ani, în condițiile în care costurile au crescut aproape de două ori. Avem o stare în care avem un surplus de miere de albini, în condiția în care nu se produce atât de mult. Fiecare dintre noi poate susține apicultorii, cumpărând un kilogram de miere pentru consum”, a îndemnat Veaceslav Ioniță.

Cum s-ar putea termina războiul din Ucraina în 2025

Pe măsură ce războiul din Ucraina ajunge la sfârșitul celui de-al treilea an, Rusia câștigă teren mai repede. 2025 ar putea fi anul sfârșitului acestui conflict, scrie adevarul.ro.

Jurnaliștii de la BBC consideră că în 2025 s-ar putea încheia acest conflict european. Aceștia au analizat situația războiului din Ucraina și au prezentat cum ar putea arăta finalul său.

„Trebuie să spun că situația se schimbă dramatic”, a declarat președintele Rusiei, Vladimir Putin, la conferința de presă de la sfârșitul anului din decembrie, adăugând: „Există mișcare de-a lungul întregii linii de front. În fiecare zi.„

În estul Ucrainei, armata rusă înaintează prin câmpurile larg deschise ale Donbasului. Unii civili fug înainte ca războiul să ajungă la ei. Alții rămân până când obuzele încep să explodeze în jurul lor. Abia atunci își împachetează lucrurile pe care le pot transporta și își părăsesc locuințele, urcând în trenuri și autobuze și mergând mai spre vest, spre a fi în siguranță.

„Discuția despre negocieri este o iluzie”

În îndepărtatul Washington, între timp, imprevizibilul Donald Trump, care nu este faimos pentru dragostea lui pentru Ucraina sau pentru Volodimir Zelenski, este pe cale să preia conducerea la Casa Albă.

În plus, rămâne de văzut și dacă promisiunea lui Trump de a pune capăt conflictului în termen de 24 de ore de la preluarea mandatului va fi respectată.

Potrivit lui Michael Kofman, expert al Fundației Carnegie pentru Pacea Internațională (Carnegie Endowment for International Peace), noua administrație americană se confruntă cu două provocări,

„În primul rând, ei vor moșteni un război pe o traiectorie foarte negativă, fără a avea o perioadă mare de timp pentru a stabiliza situația”, a spus el în decembrie, adăugând: „În al doilea rând, o vor moșteni fără a avea o teorie clară a succesului”.

Donald Trump a oferit câteva indicii, în urma interviurilor recente, despre modul în care intenționează să abordeze războiul. El a declarat pentru Time Magazine că nu este „vehement de acord” cu decizia administrației Biden, din noiembrie, de a permite Ucrainei să tragă rachete cu rază lungă de acțiune, furnizate de SUA, către ținte din interiorul Rusiei.

„Doar intensificăm acest război și îl agravăm”, a spus Trump.

Întrebat de NBC News, pe 8 decembrie, dacă Ucraina ar trebui să se pregătească pentru mai puțin ajutor din partea americanilor, președintele ales a spus: „Posibil… Probabil, sigur”.

Doar că intențiile lui Trump sunt departe de a fi clare. Iar, deocamdată, oficialii ucraineni resping orice discuție despre presiuni sau sugestia că sosirea lui Trump ar însemna neapărat că discuțiile de pace sunt iminente.

„Se vorbește mult despre negocieri, dar este o iluzie”, spunea, recent, Mykhailo Podolyak, consilier al șefului biroului președintelui Zelenski.

„Niciun proces de negociere nu poate avea loc, deoarece Rusia nu a fost obligată să plătească un preț suficient de mare pentru acest război”, a completat acesta.

„Planul de victorie”

Chiar înainte de alegerile din SUA, existau semne că Zelenski căuta modalități de a susține atractivitatea Ucrainei ca viitor partener pentru un președinte ales precum Trump, care este atât instinctiv tranzacțional, cât și reticent în a continua să susțină o securitate europeană mai largă.

Citiți continuarea AICI.

Armata ucraineană se confruntă în prezent cu tot mai multe cazuri de dezertări: Soldații unei brigăzi de elită au dezertat în masă, în Franța

Procuratura din Kiev a deschis o anchetă penală în legătură cu situația militarilor care au dezertat înainte de a fi trimiși pe front, scrie adevarul.ro.

Dintre aceștia, peste 50 de militari au dezertat chiar în timp ce se antrenau în Franța. În plus, brigada nu a putut fi niciodată „creată” în adevăratul sens al cuvântului și nu a putut acționa ca o unitate omogenă, deoarece militarii săi – atunci când nu dezertau – erau trimiși imediat pe front după ce terminau pregătirea: peste 2.500 de soldați au fost trimiși astfel pentru a înlocui pierderile suferite de alte brigăzi pe câmpul de luptă, conform unei investigații realizate de publicația ucraineană censor.net.

Înainte de apariția scandalului, presa și propaganda de la Kiev prezentau brigada 155 de Infanterie Mecanizată a armatei ucrainene, supranumită „Ana din Kiev”, drept o unitate de elită care urma a fi echipată inclusiv cu armament, tunuri și blindate occidentale.

În realitate, până să ajungă pe front, peste 1,700 de militari din cei 4.000 declarați oficial deja dezertaseră din această unitate.

Brigada a fost apoi trimisă pe frontul de la Pokrovsk fără drone de recunoaștere și fără echipament specializat în combaterea dronelor rusești. Unul din comandanții brigăzii, care avea chiar misiunea de a recruta, forma și antrena efectivele unității, a murit în urma unui stop cardiorespirator. Apoi, comandantul brigăzii a fost imediat demis după ce unitatea a intrat în luptă.

Pierderile mari suferite pe front au fost provocate, conform jurnaliștilor de investigație ucraineni, de faptul că ofițerii de la comanda brigăzii nu au avut niciodată timp să-și antreneze adecvat propriii militari. Astfel, deoarece erau permanent transferați la alte unități din prima linie, militarii brigăzii 155 nu au putut acționa niciodată în mod coerent, omogen și coordonat.

„Membrii brigăzii au devenit ostatici ai unei acțiuni de PR a lui Zelenski”, se arată în publicația ucraineană citată. Jurnaliștii, bloggerii militari și influencerii ucraineni s-au arăta scandalizați de modul în care liderii armatei ucrainene decid din simple rațiuni de PR, să creeze noi unități din resturi provenite de la alte brigăzi, fără ca noile brigăzi formate să dispună de o comandă coerentă, specialiști, tehnică grea de luptă sau drone, ceea ce duce la pierderi inutile de vieți pe front.

„Se pierd vieți și bani din fonduri publice pe aceste noi proiecte în loc de a întări mai mult unitățile deja formate și care au deja experiență acumulată pe câmpul de luptă”, se arată în articolul publicației censor.net, care a calculat că o brigadă nou-formată costă statul ucrainean în jur de 900 de milioane de euro.

Peste 19.000 de dezertori în armata ucraineană, înregistrați oficial

Armata ucraineană se confruntă în prezent cu tot mai multe cazuri de dezertări: în luna septembrie 2024, peste 19.000 de militari erau înregistrați ca dezertori. Cei aproape trei ani de război continuu împotriva armatei ruse au decimat aproape toate unitățile ucrainene din prima linie.

Rotirile de trupe sunt rare, ceea ce duce la epuizarea și demoralizarea militarilor – în special a infanteriștilor – care luptă în cele mai fierbinți zone ale frontului, cum este cea de lângă Pokrovsk. „Nu toți soldații mobilizați își părăsesc pozițiile, dar majoritatea asta fac. Când ajung aici (în prima linie), realizează cât e de greu, când văd dronele inamicului sau efectele bombardamentelor artileriei”, a declarat, sub protecția anonimatului, comandantul unei unități ucrainene angajate în luptele de la Pokrovsk.

Situația e mult mai gravă, în condițiile în care unii comandanți ucraineni au recunoscut că nu raportează imediat unele cazuri de dezertare ori absențe neautorizate și că încearcă mai întâi să-i convingă pe militari să se întoarcă voluntar, fără a fi pedepsiți.

O astfel de abordare a devenit atât de frecventă încât parlamentarii au modificat legea astfel încât cazurile de dezertare să nu fie pedepsite, dacă militarul se află în prima abatere.