Jurnaliștii francezi au semnalat pe 8 martie dispariția colaboratorului ucrainean. Intrată pe fir, organizația „Reporteri fără frontiere” l-a găsit în viață și prezintă astăzi, după verificări, mărturia tânărului de 32 de ani care și-a văzut de mai multe ori moartea cu ochii în cele 9 zile cât a fost ținut în captivitate de soldații ruși.
„Nikita ne-a oferit o mărturie înfricoșătoare, care confirmă intensitatea crimelor de război comise de armata rusă împotriva jurnaliștilor”, spune Christophe Deloire, secretar general al organizației „Reporteri fără frontiere”, un ONG internațional care luptă pentru independența presei.
Tânărul ucrainean de 32 de ani care acompania, în calitate de fixer și traducător, o echipă de jurnaliști de la postul public de radio din Franța, a fost răpit, pe 5 martie, într-o regiune din centrul Ucrainei și ținut captiv de armata rusă până pe 13 martie. Jurist și manager de formație, Nikita (prenumele a fost schimbat pentru protecția acestuia – n.r.) este un colaborator de lungă dată (2013) pentru diverse organizații media din Franța.
Între acestea, France 2, principalul post public de televiziune, și Radio France, postul public de radio. Profesionist, serios, competent, așa îl descriu cei care au lucrat cu el.
Acum, acesta se află în siguranță într-un oraș ucrainean. Dar cu câteva zile în urmă asupra lui s-a tras cu mitraliera, a fost bătut, torturat, supus la șocuri electrice, legat de copac și lăsat afară, desculț, timp de trei zile. A trecut și printr-o simulare de execuție. Iată povestea celor 9 zile de coșmar, spusă de Nikita pentru reprezentanții „Reporteri fără frontiere”, prezenți în Ucraina.
Răpirea
Pe 5 martie, Nikita însoțește o echipă de jurnaliști Radio France în centrul Ucrainei, nu departe de locul în care s-a adăpostit familia acestuia. La hotelul unde s-au oprit, el află că un drum care duce la satul unde se află familia sa este liber.
Bombardamentele sunt intense în această regiune, așa că decide să facă rapid un drum dus-întors pentru a-i scoate de acolo. Împrumută mașina echipei franceze, după ce a scos toată aparatura. Pentru a ajunge la destinație, trebuie să traverseze trei sate.
La volanul mașinii care poartă însemnul „presă”, cade însă într-o ambuscadă a unei trupe de recunoaștere ruse, în liziera pădurii, lângă șosea. În mașină se trage cu mitraliere. El numără între 30 și 40 de împușcături.
Încearcă să scape, accelerează, dar nimerește într-un pom. Salvat de airbag, urlă că este civil, arată mâinile pentru a proba că este dezarmat și iese din mașină.
Militarii, numără șase, îl aruncă pe jos, îl controlează și îl lovesc. Spune, din nou, că este un civil, dar rușii îl iau drept un militar care face un reperaj pentru a ghida tirurile de artilerie.
Simularea execuției
Cu căciula trasă peste ochi, Nikita este dus într-o casă, la câteva minute de mers pe jos. După ce i-au inspectat și telefonul și au găsit informații referitoare la activitățile sale profesionale – să caute veste antiglonț, să determine itinerarii – care îl fac suspect, militarii îl scot din casă, îl lipesc de un zid și îl amenință că îi vor tăia fața cu un cuțit, pe care îl simțea pe obraz.
El explică că este fixer și traducător pentru jurnaliști străini, dar loviturile curg. Nikita simte bucăți de dinți în gură și scuipă sânge. Soldații îl aruncă într-un șanț, lângă un câine mort, și îl supun la un simulacru de execuție: un soldat pretinde că vrea să verifice dacă arma sa funcționează, glonțul trece milimetric pe lângă capul lui Nikita.
Legat de pom 3 zile, în picioarele goale
Militarii decid apoi să-l ducă în tabăra militară din pădure, la aproximativ zece minute de mers pe jos. Nikita nu putea să vadă, dar din ce a auzit crede că acolo erau prezenți aproximativ o sută de militari, plus blindate și artilerie.
Este legat de un pom, i se fură verigheta și este lăsat în picioarele goale. Militari continuă să-l lovescă violent cu patul armelor și cu răngi de fier peste picioare. Își pierde în mai multe rânduri cunoștința. El spune că pentru soldați păreau un joc.
Pe 6 martie, este interogat de un militar despre care înțelege că este colonel. Nikita rămâne legat în pădure încă două zile. Nu mai este bătut, iar lângă el sunt legați și alți civili.
Șocuri electrice
Pe 8 martie, este dus, alături de alți doi prizonieri, într-un vehicul blindat, la aproximativ 40 de minute depărtare. Lo sosire, militarii îl aruncă pe jos. I se pun aceleași întrebări: este considerat un spion care acționează sub acoperire.
Un soldat îi ridică pantalonul pe piciorul drept, până la genunchi. Un altul îi aplică șocuri electrice. Legat la ochi, cu fața lipită de pămâmt, Nikita nu poate să descrie cu ce instrument, dar vorbește despre trei sau patru șocuri electrice, între 5 și 10 secunde de fiecare dată.
„M-au torturat cu electricitate, la nivelul piciorului. Mi-au pus din nou toate întrebările”, a spus Nikita pentru Franceinfo.
Durerea este atât de intensă, că fiecare secundă pare o eternitate. Ceilalți doi civili sunt și ei torturați.
Aruncați într-un beci inundat
Militarii îl obligă pe Nikita să scrie și să semneze o scrisoare prin care își declară susținerea pentru armata rusă și pentru invazia Ucrainei. Cei trei civili sunt duși apoi, legați la mâini și cu ochii acoperiți, într-un beci glacial plin cu apă. Rămân aici două zile, fiind mutați după ce s-au implorat de paznicii să fie mutați într-un loc unde era mai puțin frig.
Pe 10 martie, sunt duși în subsolul unei alte case, unde li se alătură un alt prizonier, un fost înalt funcționar ucrainean. În această casă, cei patru prizonieri sunt interogați de militari cărora Nikita le-a putut vedea doar picioarele și ghetele, dar asta i-a permis să înțeleagă că nu este vorba de soldați din cadrul unităților combatante. Ghete curate și lustruite, pantaloni călcați, probabil membri ai serviciilor secrete, FSU sau GRU, spune el.
Dacă nu-l luați, „îl executăm pe loc”!
Pe 12 martie, prizonierii sunt anunțați că vor fi eliberați a doua zi. Pe 13 martie, într-adevăr, sunt scoși afară. După o oră de drum, Nikita este eliberat într-o pădure. Crede că va fi executat, fuge. Nu aude focuri de armă, ajunge la un drum.
După ce a dat din nou peste soldați ruși și s-a temut că va fi din nou reținut, Nikita reușește să se urce într-o mașină cu civili ucraineni. Dacă nu-l luați, spune un militar rus civililor ucraineni reticenți, „îl executăm pe loc”.
Urma șocurilor electrice la expertiza medicală
Pe lângă culegerea mărturiei, reprezentanții organizației „Reporteri fără frontiere” l-au însoțit pe Nikita și la controlul medical, efectuat la câteva zile după eliberare. Au fost constatate hematoame la nivelul capului și al corpului, umflarea piciorului drept și amorțeala membrelor, care ar putea fi cauzată de șocurile electrice la care a fost supus.
Toate probele vor fi transmise procurorului Curții Penale Internaționale (CPI), avertizează organizația, care precizează că părți din mărturia ucraineanului au fost coroborate cu declarații ale unui membru al familiei, ale unui codeținut și cu cele oferite de doi jurnaliști Radio France. Nikita se recuperează în acest moment, iar familia sa este în siguranță, notează franceinfo.fr, citată de Libertatea.
Reporteri fără frontiere: „Deși este afectat de experiența pe care a traversat-o, Nikita este decis să continue activitatea sa profesională pentru a contribui la dreptul la informare. Este modul său de a contribui la libertatea țării sale, fără a mânui armele, lucru la care se declară inapt”.
Ce s-a întâmplat cu ceilalți prizonieri
Unul dintre ei, grav rănit, este spitalizat cu răni profunde, precizează reprezentanții „Reporteri fără frontiere”. Soarta fostului înalt funcționar nu este cunoscută. Celălalt prizonier, care a fost contactat și a depus mărturie, spune că a scăpat fără prea multe sechele. „Nu cred că aveau curajul de a săpa mormite”, arată acesta.
Mărturia lui Nikita se alătură celei făcute de Oleg Baturin, un jurnalist ucrainean care a fost eliberat pe 20 martie, după ce fusese răpit de armata rusă pe 12 martie.
