Elizabeth Johnson Jr. nu mai este, oficial, o vrăjitoare. Exonerarea lei., ultima persoană al cărei nume nu a fost reabilitat oficial, a venit după eforturile unei profesoare de educație civică și ale elevilor ei.
Până săptămâna trecută, femeia din Andover, Massachusetts, care a mărturisit că a practicat vrăjitoria în timpul proceselor pentru vrăjitorie din Salem, a fost singura persoană rămasă condamnată în timpul proceselor al cărei nume nu fusese reabilitat.
Ultima condamnată în procesele vrăjitoarelor din Salem, exonerată trei secole mai târziu
Exonerarea a venit joi, la 329 de ani de la condamnarea ei, inclusă printre amendamentele unui buget de stat de 53 de miliarde de dolari semnat de guvernatorul Charlie Baker. A fost produsul unui efort de lobby de trei ani al unei profesoare de educație civică și al clasei ei a opta, împreună cu un senator de stat care a ajutat la susținerea cauzei.
„Sunt încântată și ușurată”, a spus Carrie LaPierre, profesoara la North Andover Middle School, într-un interviu citat de The New York Times, „dar și dezamăgită că nu am apucat să vorbesc cu copiii despre asta”, care sunt în vacanța de vară. „A fost un proiect atât de uriaș”, a adăugat doamna LaPierre.
Sunt cunoscute doar contururile largi ale vieții doamnei Johnson. Ea avea 22 de ani când a fost acuzată, ar fi putut avea o dizabilitate mintală și nu s-a căsătorit niciodată sau nu a avut copii, factori care ar fi putut face o femeie o țintă în procese, a mai spus LaPierre.
Guvernatorul statului Massachusetts de la acea vreme i-a acordat doamnei Johnson o suspendare a pedepsei cu moartea, iar ea a murit în 1747 la vârsta de 77 de ani. Dar, spre deosebire de alții condamnați în cadrul proceselor, Elizabeth Johnson Jr. nu a avut descendenți care să poată lupta pentru a-i reabilita numele.
Eforturile anterioare de a exonera persoanele condamnate pentru vrăjitorie au trecut-o cu vederea pe Johnson, probabil din cauza confuziei administrative, cred istoricii. Mama ei, care avea același nume, a fost de asemenea condamnată, dar a fost exonerată mai devreme.
Efortul de a reabilita numele doamnei Johnson a fost un proiect de vis pentru ora de educație civică, a mai spus LaPierre. I-a permis să-i învețe pe studenți despre metodele de cercetare, inclusiv utilizarea surselor primare, procesul prin care un proiect de lege devine lege și modalități de a contacta parlamentarii de stat.
De asemenea, proiectul i-a învățat pe studenți valoarea perseverenței: după o campanie intensivă de scrisori, proiectul de lege pentru a o exonera pe Elizabeth Johnson Jr. era practic mort.
Un senator s-a alăturat demersului elevilor
În timp ce studenții și-au îndreptat eforturile spre a face lobby pe lângă guvernator pentru o grațiere, senatorul lor de stat, Diana DiZoglio, a adăugat un amendament la proiectul de lege de buget, reînviind efortul de exonerare.
„Acești studenți au dat un exemplu incredibil al puterii de advocacy și de a vorbi pentru alții care nu au o voce”, a declarat DiZoglio, un democrat al cărui district include North Andover.
Elizabeth Johnson Jr., care locuia în ceea ce este acum North Andover, Massachusetts, a fost unul dintre cei 28 de membri ai familiei sale extinse care s-au confruntat cu acuzații de vrăjitorie în 1692, potrivit istoricilor. Ea s-a născut în jurul anului 1670 și este posibil să fi suferit de dizabilități mintale.
A fost condamnată la moarte în 1693, după ce a mărturisit că este vrăjitoare, doar pentru a primi o amânare a execuției de la guvernatorul statului Massachusetts de la acea vreme. Ea a murit în 1747, la vârsta de aproximativ 77 de ani.
Cel puțin 172 de oameni din Salem și orașele din jur, care includ ceea ce este acum North Andover, au fost acuzați de vrăjitorie în 1692, ca parte a unei inchiziții puritane, care a avut rădăcini în paranoia și xenofobie, potrivit istoricilor.
De ce recunoșteau acuzațiile de vrăjitorie?
Printre ei se număra și mama lui Johnson, al cărei prenume era tot Elizabeth, mai multe dintre mătușile ei și bunicul ei, care a fost cleric, a spus Emerson W. Baker, profesor de istorie la Universitatea de Stat din Salem, Massachusetts.
Baker, care este și autor al cărții „A Storm of Witchcraft: The Salem Trials and the American Experience”, a spus că există multe motive pentru care oamenii nevinovați ar mărturisi că practică vrăjitoria.
Mulți voiau să evite să fie torturați sau chiar credeau că poate că ar putea fi de fapt o vrăjitoare și pur și simplu nu știau asta, rezultatul unei campanii de presiune a pastorilor religioși și chiar a membrilor familiei.
„În ce moment spune ea”, a întrebat domnul Baker, „‘Pentru binele comunității, probabil că ar trebui să mărturisesc? Nu cred că sunt vrăjitoare, dar poate că am avut niște gânduri rele și nu ar fi trebuit să le am’.”
Ar fi fost un proces de gândire logic pentru o societate care credea pe scară largă în existența vrăjitoarelor, a mai spus el.
Un alt motiv comun pentru mărturisiri, a mai explicat profesorul Baker, a fost supraviețuirea. În vara anului 1692 a devenit clar că cei care au pledat nevinovați au fost repede judecați, condamnați și spânzurați, în timp ce cei care au pledat vinovați păreau să scape de acea soartă îngrozitoare: toți cei 19 oameni care au fost executați în Salem au pledat nevinovați, deși nici unul dintre 55 care a mărturisit nu a fost executat, a spus el.
Profesorul Baker a spus că este fericit să vadă numele lui Johnson reabilitat. Acuzațiile împotriva ei și a familiei ei trebuie să le fi ruinat viața și reputația, a spus el.
sursa: www.fanatik.ro
