Cinci fete din clasele a VIII-a și a IX-a, dintr-un sat din centrul țării, au rămas însărcinate în același an, iar patru dintre ele aveau cel puțin un părinte aflat la muncă peste hotare. S-a întâmplat într-un trecut nu chiar îndepărtat. Poveștile lor sfâșietoare le-au aflat jurnaliștii de la sanatateinfo.md.
Cazurile acestor adolescente care au devenit mămici sunt monitorizate, de când erau însărcinate, de către un psiholog care s-a mutat cu traiul la țară. Acest psiholog și ne-a ajutat la realizarea materialului. A decis să ne împărtășească experiențele triste prin care au trecut aceste fete și mamele lor, pentru a trage un semnal de alarmă. Decizia de a lăsa copiii în grija altor persoane pentru a pleca la muncă peste hotare nu este una deloc ușoară. Părinții însă trebuie să conștientizeze că educația unui astfel de copil, comunicarea și emoțiile sunt diferite față de situația când ar trăi zi de zi alături de el. Se schimbă multe lucruri în viețile lor și părinții, de multe ori, nu-și dau seama de acest lucru și nu fac diferența.
Noi protejăm identitatea tinerelor, ale căror istorii le veți citi mai departe, chiar dacă au împlinit vârsta de 18 ani. Cu atât mai mult, vom proteja identitatea unei fete care încă nu a ajuns la majorat, dar a născut un copil. Nu vom dezvălui nici denumirea localității, nici numele psihologului. Precizăm că intenționat le-am schimbat numele și intenționat am omis unele detalii din poveștile lor de viață.
Când am aflat că sunt însărcinată, m-am gândit în primul rând la mama
Andreea este încă adolescentă. Psihologul ne-a spus că era și este o elevă exemplară și învață foarte bine. A fost lăsată în grija bunicii de la vârsta de 10 ani, cu alți verișori. Mama divorțase de tatăl Andreei, pentru că mai mult consuma alcool decât avea grijă de familie. Chiar dacă ele discutau cu regularitate prin Internet, nu au reușit să construiască o relație mamă-fiică bazată pe încredere. Nu au reușit să devină prietene. Atunci când la vârsta de 14 ani a rămas însărcinată, Andreea i-a șocat pe toți. Și pe mama, și pe bunica, și pe profesori. Dar cel mai mult a avut de suferit Andreea.
Când a aflat că este însărcinată, s-a gândit în primul rând ce va zice mama și ce vor spune colegii de la școală. Nu mai putea să ascundă sarcina, așa că i s-a destăinuit bunicii. Au mers la medic, iar el a confirmat că este însărcinată. A plâns mult, nu mai voia să mănânce, nu mai voia să facă nimic. Se simțea rușinată că va avea un copil la o vârstă atât de fragedă. Aveau lecții la școală despre relațiile dintre băieți și fete, despre sarcină, despre măsurile de contracepție, văzuse multe videouri pe Internet despre educația sexuală, folosea prezervativul, dar nu s-a gândit că i se poate întâmpla chiar ei.
Mama Andreei i-a spus psihologului că are o fată extraordinară și că a intrat în panică atunci când a aflat că va avea un copil. Nu a vorbit cu ea despre sarcină, despre relații sexuale. S-a gândit că este prea mică pentru astfel de teme. Nu știa când și cum să înceapă o discuție. Nici cu ea nu vorbise nimeni, când era adolescentă.
„M-a durut inima o săptămână. Nu puteam nici să respir, pentru că am intrat în panică. Am început să plâng când mama mi-a spus că Andreea e însărcinată și, înainte de a merge ele la medic, mă rugam lui Dumnezeu ca fiica mea să nu fie însărcinată.”
Familia mă motivează că în viața mea totul va fi bine
Tatăl copilului este un bărbat cu șase ani mai mare decât Andreea. Mama i-a spus bunicii să se ducă împreună cu ea la poliție. Tânărul a fost arestat. Andreea însă îl iubește în continuare și-l așteaptă la libertate, pentru că el i-ar fi oferit multă dragoste și atenție pe care nu le-ar fi avut până atunci în familie. Mama și bunica sperau să fie o sarcină ușoară, să se nască un copil sănătos, iar fetița lor să poată face față la tot ce o așteaptă.
Andreea întotdeauna s-a simțit mai matură decât fetele din clasă, pentru că a învățat să se descurce singură atunci când mama nu era lângă ea. Bunica, bătrână și cu multe griji la vârsta ei, nu putea să-i atragă atenția cuvenită. Simte că sarcina și copilul o schimbă. În fiecare zi se gândește tot mai mult la ceea ce o așteaptă în viitor, cum să-și crească micuțul.
Totuși, îi este greu la școală. Ea simte că profesorii și colegii ei nu înțeleg prin ce trece și este des subiectul lor de discuții. Vrea să-și continue studiile, pentru că îi place să învețe și învață foarte bine. Relația cu mama și bunica a devenit mai bună. Se sună cu mama mai des, iar bunica a început să fie mai atentă la ceea ce face Andreea. Familia este cea care o motivează că în viața ei totul va fi bine.
Între bătăile mamei și iubirea din adolescență
Iar Ecaterina își aduce aminte cel mai bine, din adolescență, bătăile mamei, desi ar fi vrut să le uite ca pe un vis rău. Despre faptul că mama voia astfel să o educe și pe ea, și pe celelalte surori, cel mai probabil, știau și în mahala, și în localitate. Când trăiești în sat, unde toți se cunosc, nu poți ascunde astfel de lucruri, dar nimeni nu s-a implicat. Își amintește, tot din adolescență, dar cu alte emoții, cum s-a îndrăgostit și a rămas însărcinată, și a înțeles că asta ar putea fi o cale să scape de violența mamei. Nimeni nu și-ar fi închipuit că se poate întâmpla așa ceva într-o familie bine văzută în sat.
Mama Ecaterinei, care s-a recăsătorit după divorț, se ducea la muncă peste hotare cu regularitate, câte trei luni, iar când pleca, copiii rămâneau cu tatăl vitreg. Toți știau că sunt o familie împlinită și fericită. În realitate, era o relație rece între mamă și fiice, iar tatăl vitreg parcă nici nu exista în viața fetelor. Ecaterina s-a îndrăgostit de un tânăr cu șase ani mai mare decât ea și a rămas însărcinată în clasa a IX-a.
„Norocul meu a fost iubirea mea. El era în culmea fericirii când a auzit că va avea un copil, că va deveni tătic. Când am aflat că voi deveni mamă, am înțeles că aceasta este calea prin care pot să fug din familie, pot să fug de bătăile și de violența mamei.”
Citiți continuarea pe sanatateinfo.md.
