Ionica Adriana este un nume necunoscut la noi, dar unul de succes în Marea Britanie. Aceasta este o actriță cunoscută în Regat, acolo unde a ajuns pe când era foarte mică. Nu alături de familia ei naturală, ci de părinții adoptivi, un cuplu britanic care a vizitat un orfelinat de pe vremea lui Ceaușescu și s-a îndrăgostit de fetița cu ochii măslinii, scrie peroz.ro.
Mama biologică a Ionicăi, Valentina, avea 16 ani când a născut-o și a lăsat-o la orfelinat. Aceasta și-a trăit primii doi ani și jumătate de viață într-o clădire murdară, plină de muște, în compania multor copii care nu erau cel mai bine îngrijiți. Cu toate acestea, a fost una dintre norocoși, căci a fost aleasă pentru adopție de un cuplu britanic care i-a schimbat destinul la 180 de grade. Părinții adoptivi ai Adrianei aveau o afacere în North Yorkshire și se chinuiau să aibă un copil biologic. După multe încercări , cei doi au hotărât să dea o șansă adopției și au ajuns în România, de unde au luat-o pe Ionica. Copila de atunci a trecut de la momente în care suferea de foame și de sete la a avea tot ce și-ar fi putut imagina. A avut parte de o educație privată, a crescut frumos, s-a dovedit a fi foarte talentată și a muncit mult, iar acum a ajuns să cânte, să joace teatru și în seriale.
O mare dorință mai avea Ionica Adriana, astăzi în vârstă de 33 de ani, pe care a reușit să și-o împlinească anul acesta. Pentru prima dată, aceasta s-a reunit cu câțiva membri ai familiei biologice. A reușit să-și strângă mama în brațe și să o cunoască pe soră vitregă care trăiește în California și pe o alta stabilită în Sicilia, de existența căreia nici nu știa, scrie Daily Mail.
Ionica Adriana, adoptată dintr-un orfelinat din România înainte de Revoluție
Ionica a revenit în România și a vizitat locul în care și-a petrecut primii ani din viață. Povestea ei a fost făcută publică grație unui documentar BBC Radio 4, numit „Copiii lui Ceaușescu”.
„Când ne apropiam de clădire, în mijlocul unei zone rezidențiale, am recunoscut-o imediat din fotografiile pe care le aveam în albume când eram copil. Am simțit o emoție copleșitoare, viscerală, nu tristețe sau frică, ci ceva ce nu am mai experimentat până acum și despre care nici nu am cuvinte. Poate că vâzând asta am declanșat o amintire reprimată de mult timp. Eram atât de tânără când am plecat și e greu de crezut cum aș putea să-mi amintesc ceva din acea perioadă, dar s-a simțit ca un moment intens de deja vu. Dacă un singur lucru s-ar fi întâmplat diferit, în loc de viața rurală din North Yorkshire, asta ar fi putut să fie casa mea. Toată viața mi s-a spus că am o dispoziție bună și fericită, dar acest lucru ar fi putut să fie atât de diferit: ce slujbă aș fi avut, unde aș fi trăit, ce prieteni aș fi avut dacă nu aș fi plecat din orfelinat?”, a povestit Ionica Adriana despre parcursul vieții sale.
Și-a cunoscut mama biologică
Despre mama ei naturală, Valentina, pe care a reușit să o cunoască, Ionica a spus: „Nu sunt supărată sau furioasă pentru că m-a abandonat. Cred că, în circumstanțele ei, nu a avut o altă alegere. Sunt doar recunoscătoare că a semnat actele de adopție”.
La doi ani și jumătate, fata a ajuns în familia lui Cindy și Anthony Calvert, care trecuseră prin numeroase avorturi și runde de fertilizare in vitro. Cei doi erau în vacanță în Elveția, când au aflat despre copiii neglijați din orfelinatele românești, așa că au decis să contacteze Ambasada României din Anglia și așa au reușit să ajungă în Cluj-Napoca, acolo unde se afla Ionica, atunci în vârstă de un an și 10 luni. Prima întâlnire s-a produs în august 1989, iar de atunci au făcut toate demersurile pentru a o lua acasă.
Între 1966 și 1989, studiile făcute în orfelinatele din România au ajuns la concluzia dureroasă că aproape 20.000 de copii au murit, victime ale regimului brutal al lui Ceaușescu, pe când acesta a interzis, în cele mai multe cazuri, contracepția și avorturile, în încercarea de a crește numărul populației. Rezultatul a fost, însă, dezastruos. Aproape jumătate de milion de copii au ajuns în orfelinate, în condiții mizere, mulți au murit, iar alții au ajuns să ducă vieți grele îmbibate în griji, droguri, închisoare sau trăind de pe o zi pe alta.
