Cum au ajuns călăii și jefuitorii în armata Federației Ruse: un produs al sistemului de învățământ și autoritarismului din această țară

Crimele de război comise la Bucha, Borodeanka, Mariupol și în alte localități din Ucraina au șocat comunitatea internațională. Mulți au rămas uimiți de cruzimea soldaților ruși, însă cei care cunosc Rusia din interior susțin că școala, familia și armata reprezintă de mai mulți ani un sistem de educare a violenței, scriu jurnaliștii publicației independente „The Insider”.

În ciuda componentei ideologice a crimelor comise de ruși pe teritoriul Ucrainei, multe cazuri de violuri, jafuri și torturi nu au justificări, luând în calcul libertatea conștiinței, normele informale de etică și credință. Dacă toate acestea nu funcționează, atunci explicațiile le găsim în mediul social și cel al funcționării sistemului militar rus, explică jurnaliștii publicației letoniene. 

Educația militară – o catastrofă a Rusiei

„The Insider” scrie că educația militară din Rusia a cunoscut un declin enorm în ultimele decenii. După câteva încercări de a realiza o lovitură de stat în Rusia cu ajutorul armatei în anii 1991 și 1993, Kremlinul a tot încercat să finanțeze o armată puternică și eficientă, dar în același timp a blocat orice posibilitate pentru transformarea forțelor armate într-un actor politic.

Armata a fost privată de educație social-politică și transformată într-un grup de criminali. Reforma forțelor armate a fost amânată de câteva ori, iar regimul Putin a oprit procesul de civilizare a armatei.

După 2008, în contextul conflictului militar cu Georgia, Kremlinul a inițiat o reformă a educației militare în baza modelului occidental, însă aceasta a fost anulată în 2010, pentru că producea prea multă gândire critică.

Din 2010 și până azi, militarii din Rusia sunt considerați „meseriași profesioniști” în a ucide; cunosc toate tipurile de armament modern, dar nu trebuie să opereze cu prea multe informații din științele socio-umane. Nu știu și nici nu au de unde să știe cum să interacționeze cu populația în zonele de conflict.

Ofițerii ruși, ca meseriași militari

Cu scopul de a menține un număr mare de militari în componența forțelor armate (circa un milion), Rusia a renunțat la o serie de cerințe tradiționale, moștenite din perioada sovietică, pentru admiterea la universitățile cu profil militar. De la un an la altul, în instituțiile militare de învățământ au fost admiși studenți care aveau un punctaj minim sau chiar mai mic decât cel necesar, inclusiv la materii ca limba rusă, matematica, fizica ș.a.

„The Insider” constată, analizând media notelor pe țară, că viitorii ofițeri din Rusia au un nivel minim de cunoștințe. Astfel că ofițeri devin cei care nu au reușit să fie admiși la alte instituții de învățământ.

Așadar, ofițerii ruși din Ucraina sunt exact cei din generația absolvenților anului 2010, cu o pregătire profesională minimă, cu o cultură generală modestă și fără calități morale.

Acești militari sunt obișnuiți să nu aibă nicio responsabilitate, fiindcă toate deciziile sunt luate la alte niveluri politice. În acest mod, apare sentimentul iresponsabilității și absenței de sancțiuni în cazul comiterii unor infracțiuni, după modelul instituțiilor de învățământ, absolvite fără mare efort.  

Băieții de la sate, cu cerințe minime intelectuale și morale

Un alt factor nefavorabil este sistemul de selecție a soldaților pentru trupele terestre și aeriene. Forțele terestre (270.000-280.000 de militari) sunt numeroase și din acest motiv au cerințe minime față de soldați în plan intelectual, moral și psihologic.

Cei mai educați, adecvați sau cât de cât inteligenți militari sunt recrutați în flotă, în unitățile strategice de rachete și forțe aerospațiale. Ceilalți, resturile sistemului, sunt încadrați în trupele terestre. Aceștia din urmă au fost trimiși în Ucraina.

Nivelul culturii generale și al calităților morale ale militarilor depinde și de zona lor de proveniență. Sistemul de învățământ din Rusia s-a degradat foarte mult în urma birocratizării, rigidității, lipsei de motivație și de sprijin financiar pentru cadrele didactice. Dacă la orașe mai există alte instituții culturale și de informare a populației, la sate, degradarea sistemului de învățământ determină și o degradare socială.

Forțele terestre se compun în mare parte din „băieți de la sate”. În condiții de război și stres, se acutizează elementele conștiinței arhaice și instinctele biologice primare. 

Procese similare au loc și în cadrul forțelor aeropurtate, bazate pe calitățile fizice ale militarilor, și nu pe cele moral-intelectuale. Drept rezultat, capitalul uman al forțelor aeropurtate ale Rusiei este minim.  

Reversul acestei monede este absența totală a unei gândiri critice a militarilor ruși. Dacă obiectivele militare sunt stabilite incert, deseori chiar și forțele de elită pot să fie distruse cu ușurință de inamic.

Forțele aeropurtate și forțele terestre sunt obișnuite să relaționeze pozitiv cu civilii și să lupte împotriva unor armate obișnuite. Așa a fost și în Siria, și în Nagorno-Karabah, și în Kazahstan. Alte situații, mai puțin anticipate, sunt necunoscute de militarii ruși.

De aceea, caracteristicile războiului din Ucraina, care presupune proteste, o rezistență militară și non-militară permanentă din partea civililor, fac să devină iminente crimele de război.

Violența îndreptată împotriva civililor din Ucraina este o consecință a degradării intelectuale, culturale și morale a provinciilor ruse, blocate de autoritarismul lui Putin și lipsite de un sistem de educație viabil.

Familia, școala și armata – surse ale violenței

Violența este reprodusă în mentalul colectiv în familie, școală și armată. Deseori, familiile din Rusia reprezintă o formă a violenței permanente și a lipsei de comunicare.

Apar tot mai mulți tineri care consideră acest tip de comportament violent ca fiind unul normal. Pentru noua generație, limita între normă și violență este vagă.

În școli prevalează violența psihologică. Directorii, chinuiți de birocrații de la minister, se răzbună pe profesori, iar aceștia din urmă, în lipsă de motivație și salarii decente, nu se dedică profesiei. Elevii aplică violența psihologică unii față de alții, apoi este transferată în armată, unde există, de asemenea, o astfel de ierarhie.

Dacă atacurile armate ale adolescenților asupra școlilor sau universităților din Rusia sunt văzute drept ceva ieșit din comun, astfel de situații în armată – ca și orice altă formă de violență – sunt considerate ceva normal.  

Militarii din Kniazi-Volkonsk, regiunea Habarovsk, o parte dintre cei despre care se crede că au comis atrocitățile de la Bucha, au o reputație proastă în Orientul Îndepărtat, fiind considerați jefuitori și călăi. Până să fie trimiși în Ucraina, într-o unitate militară din Kniazi-Volkonsk a existat un caz de violență a unor militari împotriva altora.

În condiții de război, de stres, umilințele trecutului, conflictele interioare se materializează în forma răzbunării pe cei din jur. Chiar dacă un militar nu comite crime împotriva civililor, tot va închide ochii la atrocitățile comise de colegii săi. 

sursa: www.libertatea.ro