Ilona, o localnică din orașul ucrainean Herson, ocupat încă de la începutul lunii martie de armata rusă, a povestit cum s-a schimbat viața localnicilor în ultimele trei luni.
Herson este un oraș strategic pentru Ucraina, fiind un port fluvial și maritim la fluviul Nipru. Din acest motiv a reprezentat și una dintre țintele importante ale armatei Rusiei care a reușit să-l ocupe relativ repede, la începutul lunii martie.
Recent a apărut și informația că rușii au impus rubla ca monedă oficială în oraș, alături de hrivna ucraineană. De asemenea, se așteaptă ca toată regiunea să fie încorporată în Rusia (Herson este foarte aproape de Crimeea).
„Suntem aici pentru totdeauna” este una dintre frazele pe care locuitorii orașului le aud foarte des de la militarii ruși, spune Ilona, o femeie de 30 de ani.
Ilona: ,,Sunt prea multe schimbări, e greu să le descriu pe toate. Peste tot există tehnică militară rusă și militari. Aceștia merg pur și simplu prin oraș, cumpără produse în piețele noastre. Unii poartă uniforma militară, alții deja sunt în civil. Aici deja activează poliția militară.
Taman astăzi un coleg mi-a povestit că dacă sunăm pe numărul „102” (n.r.- unde poate fi chemată poliția) acum vine poliția militară, nu știu cum funcționează asta tehnic.
Militarii ruși au ocupat mai multe clădiri, au început cu administrația regională. Dacă în primele zile de ocupație mărfurile produse în Ucraina se mai găseau în magazinele din oraș, până ce stocurile s-au epuizat, acum sunt foarte multe produse rusești, aduse aici din Crimeea. Marfa de acolo ajunge în piețele și magazinele noastre.
Noi folosim hrivne. Aici au fost filmate spoturile video (n.r.- de către ruși) precum că am fi început să achităm peste tot în ruble rusești, dar asta nu este adevărat. Soldații ruși vin și întreabă cât costă un anumit produs și cât înseamnă în ruble și lor li se spune să se ducă să-și schimbe banii.
În aceste zile, așa-zisul primar pus de ocupanți în funcție a semnat o decizie potrivit căreia pe teritoriul orașului totul va putea fi vândut și cumpărat doar cu ruble rusești, dar deocamdată asta nu se întâmplă.
Într-o seară, rușii au intrat în clădirea primăriei și-au spus că toți trebuie să iasă. Ei au scos toate drapelele noastre. Dar, din câte știu, nici până acum ei nu activează în clădirea administrației orașului.
Conducerea lor se află într-o altă locație. Din câte cunosc, primarul nostru se deplasează prin oraș, nimeni nu-i face nimic. De facto, el mai gestionează serviciile comunale ale orașului. Autoritățile noastre nu colaborează cu ocupanții și continuă să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu. Ocupanții doar încearcă să-și creeze o imagine ca și cum ar lucra. Aduc aici jurnaliști ca să filmeze totul.
De asemenea, și site-ul administrației orașului este gestionat de autoritățile noastre care ne informează despre ce se întâmplă în oraș. Astfel, domeniul social, plățile, transportul, serviciile comunale – toate acestea funcționează și sunt gestionate de autoritățile legitime și nu se subordonează autorităților de ocupație.
Dacă mergi într-un autobuz, peste tot auzi cum oamenii spun: „Când aceștia (militarii ruși – n.r.) vor pleca acasă? Nimeni nu-i acceptă pe ei aici”.
Mai mult, primarul nostru spunea că 40%, sau chiar aproape 50%, din populația orașului a plecat. Cei care au rămas, care nu pot pleca din motivele lor personale, de serviciu, nu sunt bucuroși că au venit rușii.
Pot să mai spun că avem un număr mic de persoane, putem să-i numim partizani, care desenează drapelul ucrainean pe un perete sau pe asfalt sau lasă mesajele pentru ocupanți pe foile A4 pentru ca aceștia să plece. Astfel ei își exprimă dezacordul cu ceea ce se întâmplă în oraș.
La toate posturile de control, de obicei, cele mai minuțioase verificări sunt în privința bărbaților. Deocamdată rușii nu au deconspirat pe nimeni. În orașul nostru după orele 15.00-16.00 practic nu iese nimeni pe stradă. Chiar dacă ora marțială este de la ora 20.00, deși rușii au venit și au spus că va fi de la ora 22.00 până la 05.00 dimineață, dar practic nimeni nu-i ascultă. Astfel, în a doua jumătate a zilei orașul devine aproape pustiu.
La noi oamenii vorbesc limba ucraineană. De exemplu, în toate magazinele, conform legii, vânzătorii vorbesc limba ucraineană și cumpărătorii vorbesc ucraineană. Este ceva normal. Noi trăim în Ucraina. Când cineva vorbește cu ocupanții în limba ucraineană, ei răspund: „Vorbiți într-o limbă clară”.
Din experiența noastră – odată soțul meu s-a deplasat prin regiune, la un moment dat de la buzunarul lui a căzut o panglică galben-albastră (culorile drapelului Ucrainei – n.r.). Militarii ruși au început să-și bată joc de el, să-l injosească cu glume, să râdă.
În oraș ei se comportă mult mai bine decât în regiune, prin sate. Aici ei spun tuturor, adică celor care comunică cu ei, că ei sunt aici pentru totdeauna și că ,,ne-au eliberat”.
Dacă oamenii au noroc și nu sunt răniți, ei rămân fără lucruri personale și fără automobile și nu mai pot merge nicăieri. Este groaznic. Iar cei care nu au automobil personal trebuie să achite vreo mie de dolari pentru cei care vor accepta să-i ofere transport. Coridoare umanitare nu sunt.
Foarte mult așteptăm ca trupele ucrainene să-i scoată pe militarii ruși de aici. În fiecare zi, nu în orașul nostru, dar în preajmă acestuia, câmpul luptelor se află la o distanță de 15-20 kilometri, se aud explozii, și zi, și noapte. Marți s-au auzit explozii foarte tari, din acest motiv chiar și legătură telefonică dispărea periodic.
Acum noi trăim de parcă timpul s-a oprit. Nimeni și nimic nu se mai dezvoltă. Toți zilnic se gândesc cum să se supraviețuiască. Sunt probleme cu produse, e foarte complicat, peste tot sunt cozi.
Nu-mi imaginez vreun viitor aici cu Rusia. La fel cred mulți locuitori din Herson”, a declarat Ilona într-un interviu pentru www.hotnews.ro.
