Unii dintre rușii care au fugit din țară din cauza războiului din Ucraina s-au întors acasă după câteva luni. Au povestit pentru site-ul de știri independent Meduza de ce au revenit în țară și au spus că nu a fost alegerea lor să fugă și că nu ei trebuie să plece. În străinătate s-au confruntat cu acuze că nu există „ruși buni” și au constatat că este imposibil să ajungi în Europa cu un pașaport rusesc, scrie digi24.ro.
Dmitri, din Caucazul de Nord, spune că în septembrie 2022, după începerea mobilizării, a zburat în Turcia. „Mi-am scos toți banii (care nu erau mulți) și mi-am lăsat soția și copilul în Rusia. M-am întors după câteva săptămâni. Despărțirea de familia pe care nu am putut-o lua cu mine din motive economice mi s-a părut insuportabilă. Ambele decizii – de a mă întoarce sau de a nu mă întoarce în Rusia – erau proaste. Am ales o variantă proastă, dar cel puțin sunt aproape de familia mea.”
Nikita, din regiunea Volgograd, a plecat cu câțiva prieteni tot după ce s-a anunțat mobilizarea. „Cel mai greu a fost că soția mea nu a vrut să meargă cu mine, a rămas în Rusia. M-am întors în decembrie 2022. Nu aș putea trăi fără soția mea. În mai 2023 ne-am despărțit, dar eu rămân în Rusia. Cred că decizia de a reveni este cea corectă, pentru că trebuie făcut ceva pentru ca Rusia să fie liberă. Nu pot spune exact ce. Dar este important ca în momentul prăbușirii dictaturii lui Putin, oameni activi cu opinii democratice să-și asume responsabilitatea pentru construirea unei noi Rusii.”
Andrei, din Moscova, a plecat în ianuarie 2023 în Georgia. Spune că s-a temut că va urma al doilea val de mobilizare. „M-am întors în mai pentru că mi-am terminat banii. În Georgia nu sunt locuri de muncă, prețurile sunt mari și este imposibil să obții o viză pentru Europa cu un pașaport rusesc. Decizia de a reveni este corectă. Nu poți face nimic în viață bazat pe frică. Panica duce întotdeauna la pierderi.”
Kris, din Moscova, a plecat în 22 septembrie 2022, cu o cursă directă spre Baku, cu 130.000 de ruble, apoi a zburat la Belgrad și apoi în Franța. „A trebuit să mă întorc pentru că soția mea a refuzat să se mute și aveam rude bolnave la Moscova. Nu știu dacă aceasta a fost decizia corectă. Poate voi regreta. Înainte de război, Rusia era o singură țară, dar după noaptea de 24 februarie 2022 a devenit ceva ca un amestec de Coreea de Nord și Germania după Primul Război Mondial.”
Evgeny, din Moscova, spune că a plecat imediat după ce a început mobilizarea și că nu a fost ceva ce și-a dorit. „Nu aveam de gând să mă mut, deși profesia mea, în producția video, îmi permite să fac asta. Dar familia mea a rămas în Rusia. În final, m-am săturat să-mi duc viața cu o valiză. Te simți ca un oaspete în străinătate, se spune constant că rușii aparțin Rusiei și că „rușii buni” nu există Asta mi-a grăbit decizia de mă întoarce. La începutul războiului, eram îngrozit: nu eu sau rudele mele am făcut mizeria asta, dar evident că va trebui să „o curățăm”. Acum, Moscova a depășit șocul, oamenii au început să se adapteze, să-și dezvolte afacerile. În general, starea de spirit este mai bună decât anul trecut.”
Pasha, din Moscova, a plecat imediat după ce a fost anunțată mobilizarea și după șase luni s-a întors, în această primăvară. „Plecarea mea a fost mai degrabă o reacție a instinctului de autoapărare, dar asta e posibil și acasă. Nu am realizat imediat asta. Nu regret că m-am întors. Este casa mea, nu eu trebuie să plec. Moscova nu s-a schimbat, încă e prosperă, doar ocazional apar fluturași despre angajarea în armată. Oamenii sunt contra războiului, sunt apolitici, dar le este foarte frică. ”
Artyom, din Sankt Petersburg, a povestit că a plecat din Rusia cu soția și cei doi copii mici imediat după începutul războiului. Prețurile biletelor au fost foarte mari și a fost nevoit să își vândut mașina. Timp de un an au locuit în Indonezia, Turcia, Emiratele Arabe Unite. „Să trăiești în țări diferite este distractiv, dar e obositor, oamenii, viața de zi sunt diferite. După jumătate de an, îmi doream să mă întorc, și am făcut-o în septembrie 2022. Când a început mobilizarea, am plecat din nou, la presiunea părinților mei. Acum sunt în Sankt Petersburg.
Cred că decizia de a reveni a fost cea corectă. Toți cei care vor să plece trebuie să răspundă la o întrebare: sunt pregătiți să plece pentru câțiva ani, până la terminarea războiului și a regimului actual, sau acceptă riscurile de a trăi în Rusia cu situația asta politică.”
