Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, dar originară din R. Moldova, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut, svrie adevarul.ro.
Doina Jurcă se afla în Franța pentru a-și pregăti rezidențiatul, întrucât își dorea să ajungă medic cardiolog. Visul tinerei românce a fost spulberat, ea fiind găsită moartă, înjunghiată într-un apartament închiriat prin intermediul platformei Airbnb, situat pe bulevardul Alsace-Lorraine din Amiens, Franța, la doar două ore după ce această s-a cazat.
Potrivit publicației franceze Courrier-Picard, procurorul general din Amiens, Jean-Philippe Vicentini, confirmă că victima a murit în urmă unor răni prin înjunghiere.
Doina Jurcă era născută în raionul Cahul, din Republica Moldova, însă se locuia de mulți ani în România. A absolvit Facultatea de Medicină din cadrul Universității „Dunărea de Jos” din Galați. Tânăra avea o situație financiară bună și era logodită cu administratorul un om de afaceri din Galați, cu care urma să se căsătorească la anul. Toate visele Doinei s-au stins mult prea devreme.
Logodnicul Doinei: Trăiesc un coșmar, nu doresc nimănui să simtă așa ceva
Îndurerați și șocați de vestea tragică, logodnicul și fratele ei Doinei au plecat de îndată în Franța pentru ca trupul acesteia să fie repatriat. Din primele date, criminalul ar fi un francez, iar motivul principal este tâlhăria.
„A vrut să facă rezidențiatul în Franța. Nouă ne-a zis ceva Poliția, nu știu dacă am voie să spun… Este un francez suspectul, am înțeles că este arestat. Motivul a fost tâlhăria, Poliția a recuperat de la el bijuteriile Doinei. Avea un lanț și inelul nostru de logodnă, urma să facem nunta anul viitor. Nu pot să cred. Este incredibil, trăiesc un coșmar. Nu doresc nimănui să simtă așa ceva ….Nu pot să cred, nu pot să cred”, a declarat Cosmin Ungureanu, logodnicul Doinei.
Șocați sunt și prietenii și colegii de facultate ai Doinei. Cu toții spun că era un om bun, mereu cu zâmbetul pe buze și gata să ajute pe toată lumea.
„Sunt în stare de joc. Este o prietenă foarte bună, o știu din copilărie. O fire foarte bună, un suflet mare”, susține Geanina Bălănel, prietena Doinei.
Prietena Doinei: Un om minunat, mereu cu zâmbetul pe buze
„Doina, colega mea de banca din liceu, mai apoi colegă de facultate. Nu pot să accept această veste: atât de apăsătoare pentru toți cei care te-au cunoscut. În memorie revăd și derulez toți acești ani plini de amintiri: atât de dinamică, atât de fericită, atât de sociabilă”, este mesajul transmis de Mariana Drăgoi, colegă Doinei.
„Doina este o prietenă foarte bună, pentru că ne-am ajutat la greu, am fost mereu alătur una de alta. A venit la mine la nuntă, la botezul fetei, Era un om minunat, mereu cu zâmbetul pe buze. Era un suflet cald, foarte prietenoasă și deschisă. Ne-am găsit ultima data pe 7 noiembrie. Spunea că are planuri, că vrea să-și facă rezidențiatul. Își dorea copii, a botezat mulți copii. Are un frate mai mic și ea l-a crescut. L-am contactat pe Cosmin , logodnicul ei și mi-a spus că este adevărat”, a mărturisit un medic, coleg de facultate.
Logodnicul Doinei: Mi-a spus să luăm acasă ucraineni, să-i ajutăm
„Doina avea vise mărețe, mă împingea și pe mine de la spate să fiu în fiecare zi mai bun. Mă sfătuia tot timpul, mă forța să fac lucruri bune. Ea fiind din Republica Moldova, atunci când a izbucnit războiul mi-a spus să luăm la noi acasă persoane din Ucraina, să le plătim noi cazarea. Am fost printre primii din oraș care am ajutat ucraineni”, mai spune Cosmin, logodnicul Doinei.
Profesorii Doinei sunt și ei răvășiți de cumplită veste și spun despre ea că era o studentă bună și o persoană implicată.
„Doina va rămâne în inimile noastre că un spirit strălucitor și promițător al facultății de medicină. Înțelegem profund pierderea imensă pe care o resimte familia, iar comunitatea academică este alături de ea în aceste clipe dureroase. Rămâne să vindeci acum rănile îngerilor…”, susține dr. Alexandru Nechifor, profesorul Doinei.
