Aproape cinci milioane de oameni sunt în pragul foametei generalizate, în vreme ce războiul civil din Sudan trece de pragul unui an de zile, de la declanșarea sa, scrie evz.ro.
Oficialii din domeniul umanitar spun că părțile în război – armata și Forțele de Sprijin Rapid – jefuiesc ajutorul umanitar primit din străinătate sau îl împiedică să ajungă în zonele în care foametea se instalează. Dar „cea mai mare criză a foametei, din lume” atrage puțină atenție la nivel mondial.
Uneori, trec două sau trei zile fără să mănânce
Există atât de puțină hrană în unele zone din Sudan, încât oamenii recurg la măsuri extreme pentru a supraviețui. În tabăra de refugiați Al Lait, ei mănâncă pământ, relatează Reuters.
Tabăra săracă, situată în Darfurul de Nord, a cunoscut un nou aflux de persoane strămutate, deoarece războiul civil din Sudan, care durează de peste un an a cunoscut lupte intense, pe zone întinse din țară, precum și o campanie de curățare etnică în Darfur.
Garang Achien Akok, care a venit de curând în tabăra de refugiați spune că soția și copiii lui sunt atât de înfometați încât mănâncă pământ. El, soția lui și cei cinci copii ai lor și-au abandonat casa din regiunea de sud a Kordofanului, după ce milițiile arabe, venite pe cămile au luat cu asalt satul lor și le-au incendiat coliba.
Akok, în vârstă de 41 de ani, a ajuns la Al Lait în decembrie, dar nu are de lucru și nu-și poate hrăni familia. Uneori, trec două sau trei zile fără să mănânce. Când se întâmplă asta, povestește Akok, urmărește neputincios cum soția și copiii lui sapă gropi în pământ cu un băț, își strecoară mâinile înăuntru și modelează mici bulgări de pământ pe care apoi îi înghit cu apă.
„Le tot spun să nu o facă, dar le este foame”, a spus el. „Nu este nimic ce pot face.”
Perspectivele sunt îngrozitoare în Sudan
Foamea și moartea se răspândesc în Sudan, deoarece războiul care a izbucnit în aorilie anul trecut între armata sudaneză și forțele paramilitare de reacție rapidă (RSF) nu dă semne de atenuare. Perspectivele sunt îngrozitoare, potrivit interviurilor cu peste 160 de civili prinși în lupte și peste 60 de lucrători umanitari și experți în securitatea alimentară.
Reporterii Reuters au petrecut, de asemenea, aproape o săptămână în Omdurman luna trecută, unul dintre cele trei orașe care cuprind capitala Khartoum, intervievând persoane care sufereau de grave lipsuri de alimente.
Părți din Sudan sunt în pragul foametei – o criză în curs de extindere care este provocată de om. Agricultura a fost devastată, deoarece fermierilor li s-au furat recoltele de către RSF. Mulți alții au fugit și și-au părăsit pământurile pe care le lucrau, din cauza violenței. Iar acum, foamea, nu doar lupta, provoacă strămutarea oamenilor, care pleacă din casele lor, în căutarea hranei, pe măsură ce foametea se extinde.
Malaria și alte boli se răspândesc printre cei strămuți. Centrele cheie de ajutor au fost jefuite de RSF și milițiile aliate. Iar ajutorul internațional care sosește în Sudan este blocat de armată și nu poate să ajungă la oamenii din zonele în care s-a instalat foametea.
„Războiul din Sudan a creat cea mai mare criză a foametei din lume”, a spus Anette Hoffmann, autoarea unui raport despre urgența alimentară din Sudan, realizat de think tank-ul Clingendael din Țările de Jos. „Vom vedea probabil o foamete pe care nu am mai văzut-o de zeci de ani.”
Părțile în conflict, în Sudan, nu au răspunsuri
Armata sudaneză și RSF nu au oferit o reacție la întrebările detaliate ale ziariștilor, legate de concluziile acestui raport.
Ministerul de Externe al Sudanului, parte a guvernului condus de armată, a declarat că se angajează să faciliteze livrarea ajutoarelor și a acuzat RSF că jefuiește și blochează ajutorul.
Generalul locotenent Ibrahim Jaber, comandantul secund al armatei, a spus că Sudanul „nu va cădea în foamete” și că țara are provizii „mai mult decât are nevoie”. Unii rezidenți din Khartoum au spus că armata a oferit uneori cantități limitate de ajutor alimentar în timpul luptelor.
La rândul său, RSF a negat jafurile, declarând că orice persoană necinstită din rândurile sale va fi trasă la răspundere și a învinuit armata pentru obstrucțiionarea livrării de ajutoare.
Oamenii din Sudan iau măsuri din ce în ce mai disperate pentru a supraviețui. În Darfurul de Vest, fermierii ale căror terenuri au fost jefuite de RSF au mâncat semințele pe care le-au cumpărat pentru a plantare, deoarece au rămas fără pic de hrană.
În regiunea Kordofan, oamenii și-au vândut mobila și hainele pentru a obține bani pentru mâncare. În Khartoum, locuitorii asediați în casele lor au cules frunzele din copaci și le-au fiert și le-au mâncat.
Aproape o treime din populație suferă de foame
Circa 18 milioane de oameni din Sudan – mai mult de o treime din cei 49 de milioane de locuitori ai națiunii – se confruntă cu „niveluri ridicate de insecuritate alimentară acută”, conform Clasificării Fazei Securității Alimentare Integrate (IPC), un monitor al foamei recunoscut la nivel mondial.
IPC estimează , de asemenea , că din acest grup, aproape cinci milioane de oameni sunt la un pas de foamete. Este nevoie de acțiuni imediate pentru „prevenirea morții pe scară largă și a colapsului total al mijloacelor de trai și pentru a preveni o criză catastrofală a foametei în Sudan”, a declarat IPC în martie.
Grupul a adăugat că nu a reușit să actualizeze o proiecție pe care a făcut-o în decembrie din cauza lipsurilor de date din zonele de conflict și a întreruperilor de internet și de telefon în cea mai mare parte din Sudan.
Raportul Clingendael a desenat trei scenarii posibile pentru Sudan. Cel mai optimist a arătat că 6% din populație se va confrunta cu foametea. În cel mai rău caz, 40% dintre oameni ar suporta foametea în timpul sezonului slab dintre recolte, care începe în mai și durează până în septembrie.
În unele locuri, oamenii deja mor. Medicii Fără Frontiere a raportat că un copil moare, în medie la fiecare două ore în vasta tabără de persoane stramutate la Zamzam din Darfurul de Nord – ca urmare a bolilor si a malnutriției.
Foamea se extinde în Sudan
Regiunile din Sudan se confruntă cu o penurie din ce în ce mai mare de alimente, avertizează lucrătorii din domeniul umanitar.
Definiția foametei este aceea că: „Gospodăriile au o lipsă extremă de hrană și/sau alte nevoi de bază chiar și după folosirea deplină a strategiilor de adaptare.
Înfometarea, moartea, sărăcia și nivelurile extrem de critice de malnutriție acută sunt evidente. (Pentru clasificarea foametei, zona trebuie să aibă niveluri extrem de critice de malnutriție acută și mortalitate.)”
În ciuda adâncirii crizei alimentare, situația din Sudan a atras atenția internațională mai puțin decât alte urgențe umanitare, în locuri precum Ucraina și Gaza. Unii observatori au numit conflictul din Sudan „războiul uitat”.
„Cea mai mare provocare a noastră este finanțarea și lipsa de atenție față de Sudan”, a spus Chessa Latifi, consilier principal de programe în sănătatea globală la organizația de ajutor Project HOPE. „Oamenii sunt atât de implicați în Ucraina și Gaza încât nu există spațiu pentru ca cineva să se mai gândească și să fie deschis să asculte și să audă despre Sudan”.
Presiunea internațională nu a pus capăt conflictului
Presiunea internațională asupra părților în conflict nu a reușit până acum să rupă blocajul care a intervenit în distribuirea jutoarelor.
Isobel Coleman, administrator adjunct al USAID, agenția de ajutor a guvernului SUA, a declarat că șeful armatei sudaneze, generalul Abdel Fattah al-Burhan, și liderul RSF, generalul Mohamed Hamdan Dagalo, sunt responsabili pentru că ajutorul nu ajunge la oameni.
„Această amenințare de foamete se profilează asupra lor”, a spus ea pentru Reuters. „Oamenii mor literalmente pe zi ce trece, din cauza lipsei de acces la alimente și alte produse esențiale.”
Urgență pentru recunoașterea situației limită din Sudan
Unii oficiali de asistență și experți în alimentație și-au exprimat îngrijorarea cu privire la întârzierea IPC, monitorul foamei, în a publica cea mai recentă evaluare a crizei alimentare din Sudan.
Până când IPC va lansa noua analiză, a spus Hoffman de la Clingendael, ar fi „prea târziu pentru a oferi ajutor și a salva vieți”. Ea a spus că IPC ar trebui să declare că există riscul de foamete.
Deși o alertă de foamete nu implică luare de măsuri obligatorii pentru ONU sau guverne, ea servește la concentrarea atenției lumii asupra unei situații de criză și la galvanizarea resurselor necesare pentru a oferi ajutor de urgență. În general, decizia de a declara foametea este luată de un guvern și de ONU.
Fatima Eltahir, președintele IPC din Sudan, care este un oficial guvernamental, a declarat că nu a existat nicio întârziere în emiterea analizei grupului și că aceasta urma a fi făcută publică în luna mai.
Mor de foame în Khartoum
Deprivarea de hrană nu se limitează la săraci. Chiar înainte de război, Sudanul se confrunta cu o sărăcie larg răspândită și o foamete în creștere.
Acum, Sudanul a devenit cea mai mare criză din întreaga lume legată de strămutarea de persoane, cu una din opt persoane strămutate, spune Națiunile Unite. Și economia a fost spulberată de lupte, afectând pe toată lumea.
Aproape jumătate din populație este șomeră, potrivit Fondului Monetar Internațional. Sistemul bancar formal s-a prăbușit, lăsând oamenii fără acces la bani.
Întrerupere a telecomunicațiilor i-a privat pe oameni de un element cheie de salvare sub forma transferurilor de bani online. Potrivit lui Jibril Ibrahim, ministrul de finanțe al Sudanului, economia s-a contractat cu 40% din cauza războiului.
O luptă zilnică pentru supraviețuire
În cartierele clasei de mijloci din Khartoum, viața a devenit o luptă zilnică pentru supraviețuire, definită de foame și frică, în timp ce oamenii se trezesc prinși între armată și RSF.
Lina Mohammed Hassan a spus că familia ei a recurs la fierberea frunzelor de mango și la consumarea lor atunci când rezervele de hrană s-au epuizat.
Pentru Lina Mohammed Hassan și familia ei, foamea a început încet. După izbucnirea războiului anul trecut, în jurul casei ei din cartierul Omdurman a „plouat” cu tiruri de mortiere. Au fost zile în care bombardamentul începea la ora 5 dimineața și dura toată ziua, a spus Hassan, în vârstă de 32 de ani. Să te aventurezi afară pentru a căuta mâncare devenise riscant.
RSF a asediat zone din întreaga capitală, precum cele situate în apropierea bazelor armatei sudaneze, într-un efort de a constrânge trupele acesteia de a părăsi zone.
Mâncarea a început să dispară
Piețele au fost distruse în lupte. Locuitorii au spus că oamenii au rămas fără numerar după ce băncile din Khartoum au fost jefuite de milițiile RSF, care au fugit cu mormane de bancnote și aur. RSF a negat că a fost implicată în jaf.
Hassan și familia ei extinsă de 11 persoane au supraviețuit în mare parte cu o dietă de linte și orez. „Chiar și asta a fost greu de obținut, deoarece prețurile erau de cinci ori mai mari decât normalul”, a spus ea.
Până în noiembrie, forțele RSF au întrerupt curentul electric și au întrerupt conducta principală de apă către cartierul lor. Soldații de la o bază armată din apropiere și civilii au început să vâneze pisici pentru a mânca.
Femeile care transportau alimente au fost percheziţionate la punctele de control RSF, acuzate că sprijină armata, bătute şi agresate sexual, a spus Hassan.
Pachetele de mâncare aruncate de armată în cartier au făcut o mică diferență. „Pachetele s-au rupt când au lovit pământul”, a spus ea. „Mâncarea s-a amestecat cu praful. „De-a lungul timpului, „a devenit imposibil să obținem ceva, bani sau mâncare”.
Hassan a spus că soldații își împărțeau uneori mâncarea cu copiii din familia ei, dar ajutorul a fost limitat. Ea și ceilalți adulți au început să sară peste mese, uneori timp de două zile consecutiv, pentru ca să poată mânca măcar copiii.
Frunzele copacilor fierte în apă și stropite cu mirodenii au devenit parte din dieta lor.
Evităm să culegem frunzele din copacii otrăvitori
„Am încercat să evităm să culegem frunzele din copacii otrăvitori”, a spus ea. „Am folosit doar frunze de mango, lămâie și guava. Copiii le-ar mânca. Nu au putut spune nu pentru că le era atât de foame.”
La sfârșitul lunii februarie, după ce armata a făcut progrese în cartier, Hassan și familia ei au reușit să fugă într-o altă parte a Omdurmanului sub controlul armatei sudaneze. Ea a vorbit cu Reuters luna trecută într-un apartament de acolo.
Oamenii rămân prinși în mai mult de o duzină de districte din Khartoum.
O autoritate globală privind insecuritatea alimentară – Rețeaua de sisteme de avertizare timpurie a foametei – a raportat în martie că zonele din capitală sunt expuse „riscului de foamete”, deoarece părțile în conflict „au folosit tactici asemănătoare asediului pentru a întrerupe livrările oponentului lor”.
