Olga Supciuc din Bălți își caută cu disperare fiica pierdută în maternitate. Tocmai peste 42 de ani femeia a aflat că fetița pe care o considera moartă ar fi, de fapt, în viață și ar fi fost adoptată de o altă familie, transmite Btv.md.
Femeia a decis să-și facă auzită istoria, în speranța că o va găsi pe Eugenia. Olga își amintește cu lux de amănunte zilele petrecute pe coridoarele spitalului și insistența medicilor de a renunța la copilul său.
„Îmi amintesc… Și nu cred să uit vreodată… Pe 10 iulie 1979, am adus pe lume cea de-a doua fiică. Nu mi-au arătat copilul. A fost dus. Atunci am întrebat cine s-a născut. Moașa mi-a spus că e o fetiță.”
Peste ceva timp, fetița a fost adusă mamei. Asistenta medicală încerca cu orice preț să o convingă pe Olga să renunțe la ea, din motiv că micuța s-a născut cu hernie de disc.
„Mi-au arătat spatele copilului. Am văzut această hernie… Apoi copilul a fost dus. Mai mult nu mi-au spus nimic în acea seară. A doua zi sora medicală a venit să-mi lege pieptul și m-a anunțat că nu am voie să alăptez.”
Următoarele 3 zile, Olga nu și-a mai văzut fetița. Abia în a 4 zi după naștere, a fost transferată în Spitalul pentru Copii din Bălți. Atunci femeia a semnat câteva foi, după cum i-a explicat asistenta medicală, erau niște acte necesare pentru transportarea fetiței către instituția medicală. Și aici femeia a fost despărțită de copil.
„Copilul a început a plânge. M-am ridicat pentru a o liniști. Însă medicul mi-a interzis să mă apropii. Eu am fost internată într-un salon de la etajul 2, iar copilul a rămas la primul.”
La câteva ore după internare, Olga a fost chemată de șefa Secției. Veștile medicului au șocat-o. Acesta i-a spus femeii că nou-născuții cu o astfel de maladie rămân internați în spital și au puține șanse la viață. Totodată, angajatul medical o convingea pe Olga să scrie cerere de refuz la copil.
„Am plâns, am refuzat. Atunci ea mi-a spus: „Nu vrei cu binișorul, va fi altfel.”
La ceva timp, sora medicală i-a adus în salon copilul. Dar din nou i-a fost interzis să-l atingă.
„Fetița dormea. Asistenta a pus-o pe masa pentru înfășat. M-am apropiat… am atins-o, deși asistenta mi-a interzis. I-am mângâiat obrazul. Mi-am atins obrazul de obrazul ei… mi-am cerut scuze de la ea. I-am spus că vor să ne despartă.”
Peste 2 ore, Olga a fost chemată din nou de șefa Secției. Aceasta i-a spus că mamele care nu alăptează nu pot rămâne în spital. Totodată, aceasta a îndemnat-o să vorbească cu soțul în privința refuzului copilului. Femeia nu s-a putut opune și a mers acasă.
„Nicolai, nu ne dau copilul. Sunt impusă să scriu refuz. Dar nu am acceptat.”
Soțul femeii a început a plânge. Pe când aceasta era în maternitate, medicul încerca să-l convingă și pe el să semneze refuzul la copil.
„Îmi spunea: În a doua zi, medicii de la maternitate mă impuneau să semnez aceste acte. Le-am spus că nu voi semna, fără ca să știu părerea soției. Însă ei mi-au spus că soția mea a scris deja refuzul.”
A doua zi a mers la șefa Secției. Pe masa din cabinet erau pregătite o foaie și un stilou. Însă Olga nu putea renunța la fetița ei.
„Ea mi-a spus că pentru copil va fi mai bine dacă voi scrie refuz. Am ales ce o să fie mai bine pentru fetiță. A scris soțul, am scris și eu.”
Medicul i-a spus Olgăi că, în următoarele 3 zile, fetița va fi supusă unor investigații și nu o va putea vedea. După această perioadă, femeia s-a întors la spital. În holul instituției s-a întâlnit cu cineva care a anunțat-o că fetița s-a stins din viață.
„Am alergat la șefa Secției. Stătea la masă, scria ceva. M-a întrebat ce caut acolo. I-am spus că vreau să-mi înmormântez fiica… La toate rugămințile mele, ea îmi răspundea doar că fetița nu este.”
Medicul nu i-a permis să vadă micuța, nici nu i-a înmânat actele de naștere și deces ale copilului. Cu inima îndurerată, Olga a mers acasă. În toți acești ani, femeia a crezut că fiica sa Eugenia a decedat.
Însă, până în ziua când a murit soțul Olgăi. Femeia s-a adresat unui notar pentru procedura de acceptare a moștenirii. Ceea ce a urmat i-a schimbat total viața.
„Am pregătit actele mele, ale fiicei Marina și fiului Dumitru. Peste 2 luni notarul m-a întrebat cine este Eugenia Supciuc. I-am spus că este vorba despre fiica mea, care a decedat la câteva zile de la naștere, dar nu am niciun act. Am fost nevoită să mă adresez la Starea Civilă pentru a obține copia certificatului de naștere. Responsabilii au refuzat solicitarea mea. Mi s-a spus că copilul este viu și a fost înfiat de o familie… Cojocaru…”
Nedumerită, femeia s-a adresat către fostul spital pentru copii din Bălți pentru a primi copiile actului de refuz la copil, dar a fost anunțată că arhiva se păstrează doar 25 de ani și nu mai dețin careva documente din anul 1979. Și a fost îndemnată să se adreseze către Centrul Perinatologic.
„Reprezentanții maternității mi-au scris că copilul s-a născut mort. Cu un copil viu am fost internată în spitalul pentru copii. Două zile a încercat șefa Secției să mă convingă să renunț la copil.”
Cu actele pe care le avea, femeia a încercat să obțină certificatul de deces al fiicei, dar printr-un răspuns oficial, Olgăi i-a fost confirmat faptul că decesul fiicei nu a fost înregistrat.
„Peste o lună am primit răspunsul că decesul nu a fost înregistrat. Iar organele de adopție mi-au scris că nu au dreptul să deschidă această taină.”
Olga este convinsă că fiica ei este în viață și își dorește să o revadă. Aceasta s-a adresat către organele competente pentru a investiga cazul. Femeia a venit cu o adresare către Eugenia și posibila familie care ar fi înfiat-o.
„Multstimată familie Cojocaru, vă rog mult să mă ajutați să-mi găsesc copilul viu. Eugenia, știu că ai un alt nume de familie, poate un alt prenume, poate data nașterii este schimbată, dacă vezi acest mesaj, dă-ne un semn. Eu, sora și fratele tău vrem să te cunoaștem. Te rog, să mă ierți…”
