Deși are mereu pe chipul său un zâmbet strălucitor, viața lui Horia Brenciu nu a fost atât de ușoară. La numai 11 ani, artistul a rămas orfan de mamă. Horia Brenciu a vorbit despre mama sa, în cadrul unei emisiuni TV, și a emoționat puternic publicul cu povestirile sale.
„Tata s-a căsătorit la 40 de ani, pe mine m-a făcut la 41 de ani. Mama – din câte am apucat eu s-o cunosc, până la cei 11 ani ai mei (atâta aveam când ea a „plecat” răpusă de un cancer) – a fost şi a rămas în inima mea chintesenţa a ceea ce se cheamă o mamă în adevaratul înţeles al cuvântului. O „Penelopa”, dacă vreţi, care, tot aşteptându-l pe Ulysse, avea grijă de casă şi de copii. Adică de mine şi de fratele meu, cu un an mai mic, Marius. Mama avea o voce frumoasă. A cochetat cu teatrul muzical, cu scena, cu teatrul în general… Era soprană chiar la Teatrul muzical, la Reduta. („Reduta” este cea mai veche sală de teatru din Braşov, de pe lângă Piaţa Sfatului.) Mama ne-a ţinut în braţe până s-a prăpădit.
După moartea ei, ne-a ţinut, multă vreme, în braţe, tata. Mama a avut un cancer ganglionar. S-a stins după chinuri cumplite, dureri cumplite, pe care le îndura cu zâmbetul pe buze, atunci când intram în varful picioarelor în odaia ei. Mi-o amintesc şi astăzi, înconjurată de un abur plin de dragoste. Avea un nume foarte frumos, pe care vreau să-l duc mai departe. Dacă voi avea o fetiţă, o să doresc s-o botez cu numele mamei mele. Un nume românesc, cu un fel de… savoare italienească. O chema Mariela. Cu un singur l. Da, un singur l, pentru că „italienismele” nu prea ţineau la Brasov. Pe tata îl chema Radu Horia Brenciu. Nu ştiu de ce i se spunea Harry. Tata nu prea cânta, dar îi plăcea foarte mult muzica de toate felurile. El a fost „inspector CFI” – Controlul Financiar Intern. Meseria îl ducea în diverse puncte ale ţării, asa încât, după moartea mamei mele, ne ducea peste tot după el, pe fratele meu şi pe mine”.
„Prima amintire din copilărie este pe ski-uri cu tată eram pe o pârtie, pe un deal de fapt din Şchei din cartierul vechi al Braşovului, eram sus şi tată zice hai daţi drumul şi am venit pe ski-uri şi când am ajuns jos am căzut tată mi-a zis hai nu-i nimic, hai să mai încercăm o dată. Eu am avut o copilărie foarte şugubeaţă. N-am stat niciodată la bloc până când m-am mutat la Bucureşti. Am spart toate vazele şi bibelourile din casă. Niciodată n-am fost pedepsit pentru că am spart, asta mi să părut genial. Mama a dispărut dintre noi când aveam eu 11 ani. Din păcate, tată retrăgându-se din viaţă noastră la Dumnezeu în urmă cu doi ani de zile a lăsat un mare gol în viaţă mea şi probabil că un gol şi pe strada lui”, a declarat Horia Brenciu, potrivit stirilekanald.ro.
