A căzut multă zăpadă în unele zone ale țării. Fostul președinte Igor Dodon a ținut să transmită că este un bun gospodar. Cu ajutorul unei lopeți, și-a curățat singur zăpada din curte, în timp ce era asistat de soția și unul dintre fii săi.
În video-ul publicat pe pagina sa de socializare, fostul președinte este lăudat de soția sa.
„Gata, lasă Igor, că mai departe o să rânim noi. Uite, se simte mâna de gospodar”, a spus soția lui Igor Dodon.
În fiecare zi descoperim lucruri uimitoare despre lumea animală, dar unele informații reușesc cu adevărat să ne lase fără cuvinte. De exemplu, știați că există un animal care are trei vagine? Și mai surprinzător este motivul evolutiv din spatele acestei particularități incredibile!
Ei bine, răspunsul este cangurul! Deși pare o creatură bizară mai ales din cauza modului în care se deplasează – prin sărituri –, realitatea este că interiorul corpului unei femele de cangur e chiar mai fascinant decât exteriorul, explică Live Science, preluat de clicke.ro
Femelele cangur nu au doar un sistem reproductiv neobișnuit, ci și unul incredibil de eficient. Ele au două vagine laterale pentru reproducere, iar un al treilea vagin central, folosit exclusiv pentru naștere. Acestea se conectează la două utere, fiecare capabil să găzduiască un embrion în dezvoltare.
Această „arhitectură” anatomică bizară este de fapt o adaptare evolutivă care le ajută să supraviețuiască în condițiile dure ale Australiei – un mediu imprevizibil, unde hrana poate deveni brusc insuficientă din cauza secetei.
Această configurație permite un fenomen numit diapauză embrionară: femela poate avea trei pui în trei stadii diferite de dezvoltare – unul care suge dar nu mai e în marsupiu, unul în marsupiu, și un al treilea aflat „în așteptare”, sub formă de embrion fertilizat, dar neactiv.
Chiar dacă o femelă are deja un pui în marsupiu, ea poate rămâne din nou însărcinată. Dar în loc să înceapă imediat dezvoltarea noului embrion, corpul îl „pune pe pauză”, așteptând momentul potrivit – de exemplu, când celălalt pui părăsește marsupiul sau când condițiile de mediu se îmbunătățesc.
„Până găsește condiții optime sau când un pui iese din marsupiu, acel ovul fertilizat va sta acolo, așteptând”, explică Kelly Forrester, doctorandă la University of Alberta.
Este un sistem remarcabil de eficient, care asigură că femela cangur este mereu „pregătită” pentru o nouă generație, indiferent de provocările externe. Acest „truc biologic” este esențial într-un mediu unde moartea puilor din cauza lipsei de hrană este frecventă, iar supraviețuirea depinde de abilitatea de a produce rapid un alt pui.
Un alt aspect interesant este dimensiunea extrem de mică a puilor la naștere – doar cât o boabă de fasole. De ce? Dintr-un motiv cât se poate de pragmatic: anatomia complexă a tractului reproducător și urinar.
„Cele două tracturi urinare ale unei femele de cangur trec prin spațiile dintre cele trei vagine. Dacă puii ar deveni mult mai mari, ar apărea o problemă din cauza acestei anatomii ciudate”, spune dr. Marcie Logsdon, de la Washington State University.
Astfel, natura a găsit o soluție elegantă: puii se nasc extrem de mici și își finalizează dezvoltarea în marsupiu, într-un mediu sigur și protejat, unde sunt hrăniți cu un lapte specializat care se schimbă pe măsură ce ei cresc.
Lactația la canguri este atât de solicitantă, încât este considerată mai costisitoare energetic decât sarcina. În perioadele de secetă severă, când hrana este greu de găsit, femela nu mai poate produce suficient lapte, iar puiul poate muri.
Dar datorită sistemului lor de reproducere în mai multe „etape”, femela poate începe imediat dezvoltarea embrionului „pus pe pauză”, dând naștere unui alt pui – și continuând astfel ciclul vieții.
Cangurii sunt, fără îndoială, o capodoperă a evoluției – nu doar prin săriturile lor spectaculoase sau prin marsupiul lor adorabil, ci mai ales printr-un sistem reproductiv care sfidează logica, dar salvează vieți. Și totul începe cu… trei vagine.
Peste 20 de oameni au fost ucişi și cel puțin 80 răniți duminică de o rachetă lansată de forţele ruse asupra oraşului Sumî, în din nord-estul Ucrainei. Este al doilea bombardament cu un număr mare de victime civile după cel de la Krivoi Rog, unde au murit 19 oameni, dintre care nouă copii, Digi24
Cel puțin 21 de persoane ucise și alte 83 rănite, inclusiv 7 copii, este noul bilanț anunțat de ministrul ucrainean de interne, Ihor Klymenko, și serviciul de urgență de stat, într-o actualizare pe canalul lor Telegram. Bilanțul morților este conform „datelor preliminare”, spun ei, și că oamenii au fost răniți „în mijlocul străzii, în mașini, în transportul public, în case”.
„Ruşii au lovit oraşul Sumî cu rachete, omorând civili”, a scris Andrii Iermak, şeful de cabinet al preşedintelui Ucrainei, într-o postare pe platforma X, potrivit Agerpres.
Și președintele Volodimir Zelenski a reacționat într-un mesaj pe X: „Un atac oribil cu rachete balistice rusești asupra orașului Sumî. Rachetele rusești lovesc o stradă obișnuită a orașului, o viață obișnuită – clădiri rezidențiale, instituții de învățământ, mașini pe stradă… Și asta în ziua în care oamenii merg la biserică – Duminica Floriilor, sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim”.
Imagini postate pe rețelele sociale arată trupuri întinse pe stradă, mașini distruse, clădiri avariate de explozie.
Steve Witkoff, emisarul special al preşedintelui american Donald Trump pentru Ucraina, a discutat vineri, la Sankt Petersburg, cu preşedintele rus Vladimir Putin în legătură cu perspectivele păcii în Ucraina.
Pe de altă parte, armata ucraineană a anunţat duminică dimineaţă că unităţile sale au interceptat şi distrus 43 din cele 55 de drone lansate în cursul nopţii de forţele ruse către zone din nordul, sudul şi centrul Ucrainei.
Rusia a lansat o agresiune ilegală, nejustificată şi neprovocată contra Ucrainei în februarie 2022 şi controlează în prezent circa 20% din teritoriul ucrainean.
Forţele ruse au avansat lent în estul Ucrainei, deşi în prezent conflictul este dominat de lovituri cu rachete şi drone.
Ministerul Apărării rus a declarat sâmbătă că Ucraina a efectuat cinci atacuri asupra infrastructurii energetice ruse în precedentele 24 de ore.
Ucraina şi Rusia au convenit luna trecută să nu-şi mai lovească infrastructura energetică, ulterior cele două părţi acuzându-se reciproc de încălcarea acestui moratoriu.
Anii de război și-au pus amprenta asupra omului politic Volodimir Zelenski. Liderul Ucrainei prezintă acum o figură mai autoritară, poate că mai dură în luptă, modelată parțial de izolarea sa sporită pe scena internațională. Dar, având în vedere imprevizibilitatea celui de-al doilea mandat al lui Donald Trump – mai ales după ce cei doi s-au certat în Biroul Oval, în luna februarie – Zelenski ar putea fi nevoit să se transforme din nou, arată, într-o analiză, BBC, preluată de Digi24
Așa l-a numit odată Donald Trump pe VolodImIr Zelenski, din cauza ajutorului pe care SUA l-a acordat Ucrainei.
Indiferent dacă este sau nu o comparație corectă, rolul lui Zelenski în menținerea țării sale în centrul atenției și în convingerea aliaților să investească a fost, cu siguranță, crucial pentru lupta Ucrainei.
Transformarea sa din actor de comedie în președinte pe timp de război datează din 2022, când a decis să rămână la Kiev, în timp ce trupele ruse se apropiau. Această decizie a însemnat că Ucraina va continua să se apere până la final.
Din punct de vedere politic, nu mai este o poveste a asupritorului împotriva asupritului. Mai degrabă, ea este tulburată de dubla provocare de a exprima un apetit pentru pace, protejând în același timp interesele țării sale, remarcă jurnaliștii BBC.
Dar oare un om obișnuit să aibă atât de multă autoritate acasă și să fie atât de influent în străinătate va organiza, cu adevărat, o a doua mare transformare, îndreptându-și atenția către diplomația din era Trump? Sau va decide că cel mai bun mod de a apăra Ucraina este să cedeze puțin?
Sunt întrebări care persistă în mentalul colectiv și cărora analiștii politici încearcă să le răspundă pe baza experiențelor și semnalelor înregistrate până acum.
Înainte de începerea celui de-al doilea mandat al lui Trump, liderul ucrainean a făcut lobby eficient pentru sprijinul occidental. El a făcut apel la apărare aeriană, tancuri, rachete și avioane de luptă, iar națiuni precum Germania au ezitat din cauza temerilor legate de escaladarea războiului, înainte de a ceda cererilor sale.
Mesajul său a fost rigid și a reușit să obțină sprijin.
„Zelenski a fost foarte inteligent și calculat în primele zile ale războiului”, spune Ed Arnold, de la grupul de reflecție în domeniul apărării și securității, Royal United Services Institute.
Decizia sa de a merge la conferința de securitate de la München, cu două săptămâni înainte de invazie, în ciuda faptului că a fost avertizat că acest lucru ar reprezenta un risc de securitate, a fost esențială, susține Arnold.
„Aceasta a personalizat sprijinul pentru Ucraina în mintea oamenilor care au participat personal”, a precizat analistul.
Serghei Leșcenko, consilier la biroul lui Zelenski, explică: „Trebuie să fim vizibili pentru lume. Dacă opinia publică este de partea Ucrainei, există o șansă mai mare de a obține ajutor din partea comunității internaționale”.
Leșcenko subliniază adresele video zilnice ale lui Zelenski, pe care acesta le-a creat de la începutul invaziei.
„Este neobișnuit să fii atât de deschis”. Victoria Ucrainei în bătălia de la Kiev l-a consacrat pe Zelenski drept un simbol al supraviețuirii țării și i-a întărit argumentele pentru continuarea ajutorului militar din partea aliaților occidentali.
Mai târziu, în 2022, Zelenski a putut demonstra diferența pe care o făceau proviziile acestora atunci când au fost eliberate porțiuni din teritoriul ucrainean, inclusiv orașul Herson. El a avut succes inițial cu aliații europeni.
„Ei au investit în Zelenski, personal, și în Ucraina”, a declarat Arnold. „A trecut prin patru prim-miniștri britanici de la începutul războiului… și toți au semnat noi declarații cu Ucraina, tot prin Zelenski. A fost capabil să facă față schimbărilor din politica națională din Europa de-a lungul mandatului său”.
Cu toate acestea, atunci când alte succese nu s-au concretizat, mesajul lui Zelenski nu s-a schimbat, ceea ce, pe măsură ce timpul trecea, avea să fie în detrimentul său, remarcă analiștii politici citați de BBC.
După contraofensiva eșuată a Ucrainei din vara anului 2023, de exemplu, meritele susținerii Kievului au fost din ce în ce mai mult puse la îndoială de o minoritate influentă a republicanilor americani, iar cererile sale au început să fie ignorate în unele cercuri.
Maria Zolkina, șefă a studiilor privind securitatea regională și conflictele la Fundația pentru Inițiative Democratice, un „think-tank” cu sediul la Kiev, consideră că Zelenski este parțial responsabil.
„El și cercul său apropiat s-au bazat pe logica conform căreia trebuie să fie întotdeauna exigenți atunci când vorbesc cu partenerii lor – promovând argumentul că Ucraina are pur și simplu nevoie de ceva. Acest lucru a funcționat foarte bine în 2022, dar cu SUA și alții acest tip de mesaj a încetat să mai funcționeze în 2023”, susține ea. „Iar diplomația sa chiar nu s-a adaptat suficient de repede”.
Pe 27 septembrie 2024, la New York, lucrurile s-au schimbat cu adevărat pentru Ucraina. Numai că forța motrice nu a fost armura rusească care se apropia, ci „reîncarnarea” politică a celui mai mare aliat al Ucrainei: SUA.
În acea zi, cu puțin peste o lună înainte de alegerile prezidențiale din SUA, Zelenski a avut o întâlnire de ultim moment cu Donald Trump, în Trump Tower. Tensiunile dintre cei doi crescuseră înainte de această întâlnire: Zelenski afirmase cu câteva zile înainte că Trump „nu prea știe cum să pună capăt războiului”, după ce acesta afirmase că ar putea face acest lucru „într-o singură zi”.
După întâlnirea de la Trump Tower, în ciuda faptului că au anunțat o „viziune comună” privind dorința de a pune capăt războiului, limbajul trupului lor a sugerat o lipsă de chimie. Cei doi nu aveau să se mai întâlnească decât cinci luni mai târziu, în Biroul Oval, unde întâlnirea lor devenită celebră avea să fie un dezastru diplomatic pentru Kiev.
„Trump ar fi trebuit să îl placă”, spune Vadim Pristaiko, care a fost prezent atunci când cei doi s-au întâlnit pentru prima dată după victoria lui Zelenski în alegerile din 2019.
„Zelenski l-a văzut pe Trump mai mult sau mai puțin ca pe el însuși, ca pe un tip din media care a trecut în politică, care era anti-sistem”, spune el.
Pristaiko a fost ambasadorul Ucrainei în Regatul Unit, înainte de a fi demis în 2023. Kievul nu a oferit niciun motiv oficial pentru demitere, dar aceasta a venit după ce Pristaiko a criticat răspunsul lui Zelenski la o dispută privind recunoștința pentru ajutorul militar britanic. El a spus că a existat un „pic de sarcasm” în răspunsul președintelui său, pe care l-a considerat „nesănătos”.
„Zelenski nu a fost niciodată un diplomat”, remarcă Pristaiko. „Nu a fost niciodată un lider politic obișnuit, care sărută bebeluși și strânge mâini”.
„Relația cu Trump este ca un rollercoaster”, spune Volodimir Fesenko, director la Penta Center for Political Studies.
„Uneori există o cooperare constructivă, iar apoi, dintr-o dată, apare un fel de criză”. Apoi, există războiul lor de cuvinte. Trump l-a acuzat pe Zelenski de declanșarea războiului, numindu-l „dictator”, în timp ce liderul Ucrainei l-a acuzat pe omologul său american că „trăiește într-un spațiu de dezinformare rusesc”.
În timp ce Fesenko crede că Zelenski schimbă continuu tacticile pentru a găsi o relație de lucru cu Washingtonul, Zolkina susține că problemele sunt mai profunde.
„Există un triunghi între administrația SUA, Kremlin și Kiev”, este de părere analista. „Ucraina este considerată a fi o parte mai slabă a acestui triunghi. Pentru Trump, Zelenski nu este în aceeași ligă, iar aceasta este problema”.
În ceea ce privește celebra întâlnire din Biroul Oval cu Donald Trump și vicepreședintele său, JD Vance, aceasta a fost prima dată când Zelenski a părut că a rămas fără frânghie politică, fiind acuzat că „nu arată suficientă recunoștință” și că „se joacă cu al Treilea Război Mondial”.
Limbajul său corporal defensiv, de exemplu încrucișarea brațelor, a părut, de asemenea, unul nou, scrie BBC.
Zelenski s-a simțit întotdeauna în largul său atunci când a găzduit sau vizitat alți lideri. Se simte în largul său pe scenă și, deseori, injectează umor la momentul potrivit – dar acest lucru a fost diferit.
Un acord privind resursele minerale, în cadrul căruia Zelenski a sugerat inițial comercializarea unei părți din bogăția Ucrainei în resurse minerale în schimbul continuării ajutorului militar, nu a fost semnat niciodată, iar de atunci a evoluat într-o propunere mai puțin favorabilă Kievului.
De asemenea, SUA și-au întrerupt pentru scurt timp ajutorul militar și schimbul de informații, pentru a se asigura că Ucraina dansează în tonul lor. Dar părerea oficială a unora este că întâlnirea din Biroul Oval nu a fost o calamitate.
„Nimeni nu a luat-o ca pe sfârșitul a ceva”, susține Ihor Brusilo, șeful adjunct al Biroului Prezidențial, care a călătorit la Casa Albă împreună cu Zelensky.
„Am discutat cum să mergem mai departe. Nu a fost un dezastru”. Când consilierul american pentru securitate națională, Mike Waltz, le-a spus că întâlnirea s-a încheiat, „am ridicat din umeri și am decis să ne întoarcem la hotel”, își amintește el.
„Presupunerea mea este că, la nivel personal, ei (n.r. Trump și Zelenski) se înțeleg bine”, adaugă el. „Se înțeleg mai bine unul pe celălalt și sunt sinceri și onești”.
Oricare ar fi adevărul cu privire la relația lor din spatele ușilor închise, se spune că aliații europeni l-au convins pe Volodimir Zelenski să adopte ulterior un ton mai conciliant, din cauza adevărului ineluctabil că ei, și Ucraina, au încă nevoie de SUA pentru a combate o Rusie agresivă.
Cu toate acestea, alții susțin că mai multă flexibilitate este încă necesară.
„Războiul schimbă pe toată lumea, ne-a schimbat pe toți într-un anumit sens. Dar nu cred că, în mod fundamental, Zelenski s-a schimbat – în bine sau în rău, depinde de caz”, spune Olga Onuch, profesor de politică comparată și ucraineană la Universitatea din Manchester.
„Este foarte clar că anumiți actori au decis că este dificil să negocieze cu Zelenski. De ce? Pentru că are linii roșii pe care le respectă”.
Brusilo este de acord. „Este foarte dificil să îl îndupleci pe Zelenski”, spune el. „Este ca și cum ai potrivi un arc: cu cât apeși mai mult, cu atât reculul este mai mare”. Și totuși, de fiecare dată când Ucraina este atacată, politic sau diplomatic, unitatea politică crește.
Confruntarea din Biroul Oval nu a făcut excepție, deoarece cota de popularitate a lui Zelenski a crescut la aproximativ 70%.
„Zelenski este foarte puternic, iar autoritatea sa este formată din el însuși și un anumit cerc de oameni”, susține Zolkina.
Orisia Lutsevici, șeful Forumului Ucraina de la Chatham House, spune că este interesant modul în care ucrainenii s-au raliat în jurul lui Zelenski după Biroul Oval, aproape ca și cum ar fi luat-o ca pe o insultă personală la adresa statalității ucrainene.
„Oamenii se mobilizează în jurul lui, a ceea ce reprezintă și a modului în care se comportă”.
Pristaiko susține că, dacă americanii au dorit înlocuirea lui Zelenski, „s-au împușcat singuri în picior, deoarece acesta ar putea fi reales cu ușurință”.
Unii experți politici, precum Zolkina, nu cred că aceasta este o certitudine.
„Nu cred că înțelege că acest impuls este o reacție directă la ceea ce face Trump, nu la poziția sa personală”, spune ea.
„El are ambiții politice destul de puternice pentru un al doilea mandat și este destul de egocentric din punct de vedere politic, așa cum sunt toți liderii de la nivelul său”.
Profesorul Onuch nu crede că Zelenski este motivat doar de căutarea puterii politice.
„Este mult mai atent, mai ponderat și mai tactic ca operator politic decât se crede”. Cu toate acestea, ideea unui al doilea mandat al lui Zelenski ar putea părea dificilă, pur și simplu din cauza exigențelor funcției. Chiar și provocările postbelice ar fi considerabile.
Deocamdată, Arnold bănuiește că un Zelenski epuizat nu ar dori să candideze din nou și sugerează că acesta ar putea dori o cale de ieșire cel puțin din prima linie a politicii.
