Temuta mega-închisoare care a pus capăt anilor de dominație brutală a bandelor din El Salvador și a privat de drepturi mii dintre cei mai violenți criminali marchează în această săptămână doi ani de funcționare, scrie stirileprotv.ro.
CECOT (Centrul pentru Izolarea Terorismului) este o închisoare de maximă securitate construită acum doi ani de guvernul salvadorian pentru a încarcera membrii de rang înalt ai celor mai violente bande din țară.
Ascunsă în mijlocul pustietății, închisoarea, cunoscută sub numele de „Alcatrazul Americii Centrale,” se ridică drept simbolul suprem al represiunii dure împotriva criminalității, inițiate de președintele El Salvadorului, Nayib Bukele.
Supranumită „o gaură neagră a drepturilor omului” de către critici, controversata închisoare a fost condamnată pe scară largă pentru presupusa ignorare a drepturilor internaționale ale deținuților.
Miguel Sarre, fost membru al Subcomitetului ONU pentru Prevenirea Torturii, a criticat închisoarea drept „o groapă de beton și oțel”. El a avertizat în mod sinistru că închisoarea a devenit efectiv un loc de aruncare a deținuților, fără eliberări până în prezent – echivalentul unei „pedepse cu moartea deghizate.”
Totuși, într-o țară măcinată de bande violente precum Mara Salvatrucha (MS-13) și temutele facțiuni ale Barrio 18, abordarea dură a lui Bukele l-a transformat într-un erou național.
Pentru mulți salvadorieni, închisoarea de maximă securitate nu este o rușine, ci un simbol al siguranței și speranței, alimentând popularitatea uriașă și dominația politică a președintelui.
Directorul CECOT, Belarmino García, a declarat anul trecut că această unitate, care poate găzdui până la 40.000 de deținuți, „adăpostește criminali în serie. Acești criminali în serie și-au pierdut toate drepturile.”
Un deținut care execută o pedeapsă uluitoare de 1.500 de ani pentru presupusa implicare în peste 500 de crime, răpiri și extorcări, și-a petrecut ultimii doi ani în CECOT, unde condițiile sunt la fel de dure ca și crimele de care este acuzat.
Luminile din celule nu se sting niciodată – rămân aprinse 24 de ore pe zi.
Deținuții sunt obligați să doarmă pe plăci metalice goale, fără saltele care să le ofere confort. Igiena este la fel de sumbră, prizonierii spălându-se dintr-un lighean cu apă în celule aglomerate cu peste 40 de oameni.
Chiar și utilizarea toaletei nu oferă nicio intimitate, fiind complet expusă ofițerilor militari și de poliție care stau la doar doi metri distanță. Regimul este nemilos.
Membrii bandelor petrec 23 de ore și jumătate închiși în celulele lor supraaglomerate, cu doar 30 de minute pentru a se întinde – legați cu lanțuri în mijlocul coridorului. Fără aer curat, fără vizite și fără scăpare din monotonia dureroasă a încarcerării lor.
Pentru mulți, aceasta este o viață fără sfârșit – o existență concepută pentru a frânge chiar și cei mai înrăiți criminali.
În celule, temperatura poate ajunge la 35°C în timpul zilei, iar sursele de ventilație sunt inexistente.
Imaginile impresionante surprinse din interiorul complexului arată frecvent deținuți fără cămașă, purtând doar pantaloni scurți albi, încercând să se răcorească.
