Partidul Republican al Poporului (CHP, secular social democrat) a obținut victoria în marile orașe – Istanbul unde primarul Ekrem Imamoglu a câștigat cu 50,9% din voturile exprimate și Ankara – unde Mansur Yavaș a fost reales cu 60%, iar la Izmir Cemil Tugay conduce cu 48,7%, candidații CHP fiind în frunte și în următoarele orașe ca mărime – Bursa, Antalya și Adana, potrivit rezultatelor oficiale prezentate de site-ul dailysabah.com, scrie g4media.ro.
O imagine mai realistă este votul cumulat la consiliile provinciale, unde CHP este în frunte cu 37,5%, urmat de Partidul Dreptății și Dezvoltării (AKP, conservator islamist) al președintelui Erdogan, cu 35,7% după centralizarea a peste 95% din voturi. Urmează Noul Partid al Bunăstării (YRP, radical islamist) 6,1%, Partidul Egalității și Democrației (DEM, pro-kurd) cu 5,6%, , Partidul Mișcării Naționaliste (MHP, extrema dreaptă) 4,9% și Partidul Bun (IYI, naționalist) cu 3,8%. Acesta este votul politic, pe listă de partid care dă o indicație mai exactă a raportului de forțe din teritoriu. Este pentru prima oară de la apariția AKP pe scena politică din Turcia la începutul secolului XXI când CHP reușește să se claseze pe primul loc la nivel național.
După cum arată harta rezultatelor, CHP rămâne principala forță în Turcia europeană, pe coasta de vest și de sud, în timp ce AKP rămâne de nezdruncinat în frunte în Anatolia, iar DEM domină sud-estul unde locuiește minoritatea kurdă. CHP s-a situat pe primul în 21 de provincii, AKP în 12, MHP în 8, DEM în 7, YRP și IYI în câte una.
Nu trebuie ignorate nici cele 11 procente cumulate de aliații AKP, YRP condus de Fatih Erbakan, fiul fostului premier islamist Fatih Erbakan, și MHP condus de veteranul ultra-naționalist Devlet Bahceli. YRP a criticat sever politicile economice ale lui Erdogan și refuzul guvernului său de a opri comerțul cu Israelul, în ciuda războiului din Gaza.
Victoria lui Imamoglu la Istanbul îl propulsează pe acesta ca potențial lider al opoziției. CHP îl are în frunte la ora actuală pe Özgür Özel, un lider de tranziție, care l-a înlocuit pe Kemal Kilicdaroglu, învins în 2023 de Erdogan în alegerile prezidențiale. Özel i-a lăudat pe alegători pentru că au decis să schimbe fața Turciei într-un vot istoric: „Ei doresc să deschidă ușa către un nou climat politic în țara noastră”.
Potrivit Constituției actuale, Erdogan, aflat la al doilea mandat, nu mai are dreptul să candideze în 2028 și nu are nici majoritatea de 2/3 în parlament pentru a înlătura această interdicție. El se află la putere, ca prim ministru (post desființat în 2018) și președinte din 2002 și e de așteptat să încerce prin toate metodele să obțină amendarea Constituției.
Dar în persoana lui Imamoglu el are acum un rival tânăr cu o bază de putere solidă. Aceste alegeri locale au arătat însă că divizarea țării între electoratul urban, secular și pro-european și cel rural și musulman rămâne în continuare trăsătura politică definitorie a Turciei.
