Minora de 16 ani, care ar fi fost violată şi aruncată de la balcon, era orfană de la vârsta de 10 ani, iar din 2016 a dispărut din atenţia autorităţilor.
Cazul a avut loc acum două săptămâni. Minora de 16 ani a fost aruncată de la balconul etajului şapte al unei clădiri din Chișinău, după ce atât ea, cât şi prietena ei ar fi fost violate de şase indivizi. Adolescenta a decedat peste o săptămână pe patul de spital. Minora însă era orfană. Puţinele rude, o mătuşă şi concubinul ei, au ajuns la spital când tânăra era deja moartă, pentru a ridica corpul neînsufleţit al acesteia. Nu au avut niciun mesaj pentru presă.
Cine au fost persoanele misterioase care au vegheat dacă îşi va reveni ori nu din comă adolescenta? Şi, dacă e adevărat că ar fi practicat prostituţia într-un apartament renovat din centrul capitalei, aşa cum a scris presa cu trimitere la surse din cadrul anchetei, cine sunt persoanele care au exploatat-o sexual şi de la ce vârstă? Sunt câteva întrebări la care au încercat să afle răspuns reporterii de la Jurnal de Chișinău, care au mers la casa părintească a Zinaidei.
Fata a avut o copilărie grea. Şi-a pierdut tatăl, bolnav de tuberculoză, în 2010. În 2013, a decedat şi mama acesteia. Odată, după ce ar fi consumat în exces băuturi alcoolice, femeia ar fi căzut şi a decedat în urma unei lovituri la cap. „Zinaida a crescut sub ochii noştri”, spune mătuşa fetei, o femeie slab văzătoare de 52 de ani, invalidă de gr. II, care locuiește împreună cu concubinul ei, Vitalie.
„O ţin minte de pe când era atâtica”, intervine concubinul femeii, arătând că ştie fata de pe când aceasta îi ajungea la genunchi. La vârsta de 11 ani, după moartea mamei sale, Zinaida a fost luată din mediul nociv, care era şi un focar de tuberculoză, şi a fost plasată de autorităţi la Centrul ftiziopneumologic de reabilitare a copiilor din Târnova, Donduşeni.
„Averea” minorei – câteva haine într-o sacoşă
O întrebăm pe Ludmila dacă fata a avut o cameră a ei, o carte preferată, poate nişte fotografii. „Tot ce avea Zinaida purta cu ea…” Vitalie se ridică de la masă şi se duce într-o anexă a casei, de unde revine cu câteva sacoşe şi o fotografie. Din una din ele, atârnă o rochie de dantelă neagră.
În alta e lenjerie, câteva tricouri, bluze. Lucruri aduse de la Chişinău odată cu sicriul. „Avea haine scumpe”, afirmă mătuşa. Ne interesăm în ce mod îşi asigura existenţa fata în capitală. Femeia ne spune, cam nesigur, că ar fi ajutat-o ea. Din pensia de invaliditate de 407 lei!
„Nu cred ceea ce spun unii, că se vindea. Voia să devină frizeriţă. Ultima oară când a fost acasă Zina ne-a spus că lucrează la un salon. Şi nu cred că ea s-a aruncat de la balcon, iubea viaţa”, ne mai spune Ludmila. „Criminalii trebuie traşi la răspundere!”, spune pe o notă teatral disperată concubinul căutând spre noi cu privirea injectată de băutură. Săptămâna trecută au fost informaţi de un anchetator să vină să o ia pe Zinaida de la spital. Nu aveau bani de înmormântare.
Semioarbă, mătuşa Zinaidei a mers ţinându-se de gard până la biserica „Sf. Paraschiva” şi a cerut ajutorul preotului Dumitru Rusu. La rândul său, preotul a cerut ajutorul autorităţilor locale. Zinaida a fost înmormântată, în mare parte cu ajutorul bisericii, la sfârşitul săptămânii trecute.
Citește articolul integral pe www.jc.md
