Locuiește de peste 10 ani în China și spune că se simte acolo ca acasă, așa că nu planifică să revină în țară definitiv. Totuși, a găsit o modalitate de a menține o legătură strânsă cu baștina, creând o agenție de turism.
Este istoria unei moldovence, care s-a stabilit la mii de kilometri de casă, unde a jucat și în filme, dar și este urmărită de aproape 2 milioane de oameni, pe Tik Tokul local.
Gabriela a povestit, într-un interviu pentru Dorin Galben, cum s-a acomodat în această țară cu o limbă și cultură atât de diferite de ale noastre, dar și experiențele pe care le-a trăit acolo, atât pozitive, cât și negative, în plan personal și profesional, scrie Shok.md.
„În Moldova sunteți doar 3 milioane. Acolo sunt oameni pe drum?”
Inițial, a locuit într-un oraș cu circa 30 de milioane de oameni, iar apoi s-a mutat în unul mai puțin aglomerat, dar cu mult mai multă populație decât are Moldova. „Mereu este cineva lângă mine, multă lume, aglomerație, cineva mereu vorbește. Cred că în Moldova se vorbește puțin mai încet decât în China, în Chișinău nu văd diferența, dar în sat se simte. Eu sunt din Sagaidac, Cimișlia, și când vin acasă, mă tem de liniștea asta. Chinezii mă întreabă: „Voi în Moldova sunteți doar 3 milioane. Acolo sunt oameni pe drum?”
„În China sunt foarte chinuiți copiii”
„Acolo dacă nu lucrezi, tu ai stres, îți pare că viața trece pe alături. În orașul unde sunt acum sunt mulți tineri și toată lumea lucrează, sunt foarte multe uzine, nu ai timp să te odihnești. Educația în China pentru copii în genere e foarte aspră. Ei sunt învățați de mici să facă de toate. Foarte rar văd un copil chinez care să se joace. După lecții merg la ore adăugătoare, iar teme pe acasă tot au foarte multe, sunt foarte chinuiți copiii”, povestește tânăra.
„În China nu prea se fură. Unde ai lăsat telefonul sau geanta, acolo le găsești”
Cât despre criminalitate, Gabriela spune că bătăile sunt mai frecvente, în timp ce furturile sau violurile sunt foarte rare: „În China este tradiția de a mânca noaptea, după cină și ei sunt tare emoționali când sunt în stare de ebrietate, așa că mai vezi unele bătăi. În schimb, la ei nu este cultura de a lua ceva ce nu e al tău. Unde ai lăsat telefonul sau geanta, acolo le găsești. Sunt foarte receptivi, dacă găsesc ceva, sună la poliție, lasă în centrul comercial de alături etc. Sunt foarte multe magazine care lucrează non-stop, la ora 3:00 noaptea pot să ies în fața blocului, să merg la magazin”.
„Dansam acolo, toți ne pozau, puneau mâna pe noi, pe nasul meu”
Cum a ajuns însă Gabriela în China? Și-a petrecut copilăria în Sagaidac, iar după clasa a 7-a, a mers la Colegiul Național de Coreografie: „Eram un copil, m-a lăsat mama la cămin, pe Hristo Botev. A fost mai mult ideea mamei și la început eram supărată, dar nu îmi pare rău, pentru că am primit o educație foarte bună. Foarte multe chestii din personalitatea mea le am din colegiu. În 2009-2010 era foarte popular contractul cu China, Coreea de Sud, Japonia. La 16 ani prima oară am plecat în China, eram vreo 12, cu procură făcută pe coreograf. Am lucrat 2 luni într-un parc de distracții. Dansam acolo, toți ne pozau, puneau mâna pe noi, pe nasul meu, care pentru ei e perfect. Până acum mă întreabă dacă e făcut. Și la ochi puteau să îmi pună mâna. Acum China e plină de turiști”.
„Când coboram din avion, în China, am respirat și am zis că am ajuns acasă”
„Am revenit acasă și am zis că mă voi întoarce în China. Mama mi-a spus nici să nu mă gândesc, dar la 18 ani și jumătate am plecat. Când coboram din avion am respirat și am zis că am ajuns acasă. Peste vreo 4 ani am înțeles că voi rămâne acolo”.
După revenire, Gabriela a antrenat copiii chinezi care voiau să învețe să danseze, apoi a lucrat ca hostess la hotel.
„China e foarte departe de Moldova. Niciodată nu am comparat China cu Moldova, cum să compari 1,4 miliarde cu 3 milioane? Viața la ei e foarte avansată. Fiecare oraș sau provincie are cultura, bucătăria sa, dialectul său și felul de a fi ca chinez și ei sunt diferiți peste tot. În orașul unde am stat eu erau foarte zgomotoși și foarte prietenoși, unde te vedeau, peste tot hello. Dacă nu știi ceva, îți arată, dacă nu știi limba, nici el nu cunoaște engleza, îți explică prin gesturi. Ei vor să te ajute, sunt atenți la ce le arăți, la ce vrei”, relatează tânăra.
„Sunt cazuri când chinez cu chinez pot să nu se înțeleagă între ei”
Gabriela spune că i-au trebuit aproape 2 ani pentru a învăța limba la nivel mediu: „Eu am auz muzical, am învățat totul după auz, după sunete, de asta nici nu am accent în chineză, îi copiam pe ei. Memoria asta sonoră e foarte bine dezvoltată. Am încercat să fac ore cu un profesor, când am început să fac lecții de actorie. Am luat o profesoară de limbă oficială mandarină chineză, pentru că eu inițial, din greșeală, am învățat dialectul din orașul în care locuiam. La ei dialectele nu se aseamănă, sunt cazuri când chinez cu chinez pot să nu se înțeleagă între ei. Mai târziu faptul că știam un dialect mi-a adus succes, pentru că străini care vorbesc chineza sunt foarte mulți, dar care cunosc și un dialect – foarte puțini. Dar limba chineză oricum este foarte complicată, de exemplu, terminologia din medicină nu o voi înțelege”.
Chinezii respectă foarte mult străinii care le învață limba: „Mereu îi laudă: „Wow, chineza ta e foarte bună”. În schimb, chinezilor li se dă mai greu să învețe o limbă străină, spre exemplu engleza”.
„Mulți cred că în China persistă comunismul care a fost cândva”
Gabriela spune că pentru ea este acceptabil să trăiască în China, chiar dacă e o țară comunistă: „Mulți cred că în China persistă comunismul care a fost cândva. El nu este, națiunea trăiește bine”.
Tânăra susține că existența rețelelor sociale interne, accesibile doar pentru chinezi, are și avantaje și dezavantaje: „Ei sunt foarte mulți, iar avantajele pe care le au sunt de ajuns. Au un fel de Instagram, Facebook, YouTube de al lor, totul. Dar cum vedem, chinezi sunt și în rețelele noastre, ei le folosesc. Un chinez care vrea să fie informat și i se pare că este într-o cutie, găsește informație”.
„Așa oameni uniți, așa națiune nu am văzut nicăieri”
Gabriela spune că anume chinezii au învățat-o să-și iubească baștina: „Eu asta am înțeles când s-a început pandemia, așa oameni uniți, așa națiune nu am văzut nicăieri. Când s-a spus să stăm acasă, nu a ieșit nimeni din casă, noi am stat foarte mult închiși. Eram la balcon, în apartamentul meu, și afară nu era nici zare de om. Ei tot nu lucrau, nu primeau salarii, statul nu le dădea bani, iar pe internet, toți se încurajau unul pe altul, să stea acasă”.
„Dacă ești bronzat, înseamnă că lucrezi în câmp, la prășit, vai de capul tău, nu ai bani”
În plus, chinezii pun mare accent pe modul cum arată, iar viziunile față de frumusețe diferă de ale noastre: „Fetele au multe secrete de frumusețe, cum să-și facă fața mai mică, ovalul feței, capul mic e etalonul lor de frumusețe, pielea albă la fel. Dacă ești bronzat, înseamnă că lucrezi în câmp, la prășit, vai de capul tău, nu ai bani, stai în soare toată ziua”.
„Happy wife, happy life. Asta lucrează în China”
Și atitudinea față de femei este diferită: „Femeia decide cam totul în familie. Nu bat cu pumnul în masă, dar e ceva de genul „va fi cum va spune soția mea etc.”. În plus, banii sunt la ea. Happy wife, happy life. Asta lucrează în China”.
Nunțile în China – prea scurte pentru o moldoveancă
Ce nu-i place Gabrielei în China sunt nunțile. „Au tradiții frumoase, dar sunt foarte scurte. Dimineața mirele cu mireasa s-au trezit, pe la 12:00 lumea vine să mănânce și la ora 13:00 – 14:00 ziua nunta e terminată. Ei nu dansează, pot avea dansatori care să facă numere. Au moderator și atât, asta nu prea îmi place. Ziua asta îmi pare așa de importantă, iar la ei e 3 ore și s-au dus toți pe acasă, nu e ok”.
„Când am nimerit prima oară pe o platformă de filmare, eam ca peștele în acvariu”
Tânăra moldoveancă face actorie în China. Ea spune că a devenit actriță întâmplător: „De fapt, în China toți străinii se pot numi „actori”, pentru că de actori de masă este nevoie zi de zi în China. Mie cineva din manageri mi-a spus că este nevoie de o fată, să joace o studentă, iar eu corespund după tipaj. A fost pentru prima oară când am nimerit pe o platformă de filmare. Eram ca peștele în acvariu. M-am filmat 2 zile, am făcut aproape 400 de dolari și mi-a plăcut foarte mult. Asta a fost prin 2017. Apoi am început să caut profesori de actorie, am făcut lecții câteva luni, dar experiența contează foarte mult. În plus, tot atunci am început să fac video în social media. Apoi au urmat și alte oferte, emisiuni, dacă te știe un regizor și i-ai plăcut, ai lucrat bine… contează cum te comporți, mai ales dacă e un proiect mai mare, de 2-3 luni, în care stai cu 150-200 de oameni într-un hotel, e o viață mică acolo, trebuie să te comporți ok, să nu cauți cafea de la Starbucks dacă nu este”.
„Îmi tremurau buzele, tremuram toată, aveam așa emoții”
Și tiktokul chinezesc i-a adus faimă: „Tiktokul provine din China, acolo se numește Douyin, este aplicație chineză. Când am început să fac video acolo, au început să mă invite pe la emisiuni televizate. Prima oară m-au invitat la o televiziune gen Moldova1. Îmi tremurau buzele, tremuram toată, aveam așa emoții. Am dansat și un dans popular. A fost tot prin 2017”.
„Dacă filmul are succes, și tu devii superstar, dacă nu…”
Gabriela a jucat și un rol principal, într-un serial în care ea era o studentă venită în China din Serbia: „Acest rol a fost scris pentrun mine. Când am mers la casting directorul serialului mi-a spus: „Acest rol este pentru tine”. Timp de 2 ani a fost scris scenariul și el se uita cum evoluam eu în internet, cum vorbesc, cum povestesc, eu acolo povesteam viața mea. Am filmat vreo 3 luni, din noiembrie 2020 până în februarie 2021. Erau câteva roluri principale, printre care și al meu, și trebuia să stau mereu acolo, am trăit acolo. A apărut acum câteva luni serialul, încă merge în China. Dacă filmul are succes, și tu devii superstar, dacă nu… Știam că acest film nu va avea un impact foarte mare, dar nici nu ne așteptam. Nu știu dacă datorită lor, dar am avut contracte foarte mari după”.
„Dacă în acest serial au fost vreo 20 de mii de dolari, mie mi-au revenit vreo 8 mii”
Cât despre remunerare, aceasta nu a fost una foarte mare, reieșind din faptul că doar pentru chirie, Gabriela plătește circa 1.000 de dolari lunar: „Este vorba despre câteva zeci de mii de dolari, dar am și manager, plătesc taxe, ea își ea procente, noi avem contract și mie la sfârșit îmi vin vreo 40-50%. Dacă în acest serial au fost vreo 20 de mii de dolari, mie mi-au revenit vreo 8 mii. Pentru 3 luni nu e mult”.
Moldoveanca a ajuns să fie și imaginea companiei Sephora din China, dar și a companiei de bere din orașul în care a locuit inițial. S-a filmat și alături de actori foarte renumiți în China.
„El mă înșela, iar eu lucram îi dădeam tot salariul meu. I-am plătit și studiile”
Despre prima relație de dragoste în China, care a fost și una toxică, pentru Gabriela, tânăra fiind înșelată de iubitul ei, căruia îi aducea și salariul său, dar și despre iubitul său actual, cu care face planuri de viitor și căruia îi spune Ștefan, în română, deși este chinez, aflați din interviul de mai jos:
