Printre monumentele pe care rușii le-au luat din Herson se numără și o statuie a mareșalului Grigori Potemkin, realizată de celebrului sculptor rus Ivan Martos.
Presa aflată sub controlul ocupanților mai relatează că rușii „au salvat de naziștii ucraineni” și „cenușa lui Potemkin”.
Figura omului de stat rus Grigori Potemkin este ambiguă și este folosită atât de ruși, care îl revendică ca un mare strateg militar, cât și de ucraineni pentru a arăta că el a fost „un cazac de-al nostru”.
Potemkin a fost un amant constant, deși nu singurul, al împărătesei Ecaterina a II-a.
A murit în 1791, la Rădenii Vechi, sat aflat acum în Republica Moldova, în timpul unei călătorii de la Iași spre Nikolaev și a fost înhumat în Catedrala din Herson, Imperiul Rus (azi în Ucraina). De la moartea sa și până la înmormântare a durat o lună și jumătate, pentru că cei din suita sa așteptau decizia Ecaterinei a II-a privind locul unde să-i găsească odihna veșnică.
Inima, creierul și unele dintre organele sale interne, ar fi fost păstrate după îmbălsămare la Mănăstirea Golia din Iași.
Hersonul nu era orașul preferat de Potemkin, dintre toate cele pe care le-a întemeiat pe pământurile capturate la Marea Neagră și Crimeea.
Grigori Potemkin a fost înmormântat la 23 noiembrie 1791 în cripta de sub catedrala din Herson. O placă de marmură a fost plasată la un loc de cinste deasupra criptei, iar lângă ea stătea un monument al defunctului, azi dispărut.
Mormântul lui Potemkin a supraviețuit unui ordin de distrugere emis de țarul Pavel I, urmașul Ecaterinei a II-a, care îl ura profund.
La împlinirea a 45 de ani de la înmormântare, celebrul sculptor rus Ivan Martos a realizat un monument, care a fost instalat în centrul orașului la sfârșitul anului 1836.
În august 1874, comisia Districtului Militar Odesa a efectuat un studiu asupra înmormântării lui Potemkin.
Judecând după raportul acestei comisii, în criptă au fost împrăștiate părți dintr-un sicriu din lemn și plumb, bucăți de material mucegăit dintr-o uniformă, câteva bucăți de păr blond închis și fragmente de panglici din ordinele lui Andrei, Vladimir și Gheorghe. Toate acestea, inclusiv craniul prințului, erau într-o cutie de lemn separată.
După această examinare, mormântul prințului a fost refăcut, s-a instalat o lespede de marmură, care mai era acolo până la venirea rușilor în 2022.
Statuia a fost scosă de pe piedestal în 1927 și mutat în curtea Muzeului de Istorie și Arheologie din Herson.
În 1930, scriitorul sovietic Boris Lavrenov, care a copilărit la Herson, a văzut în catedrală mai multe cutii din sticlă. În prima era un craniu, cu explicația: „Craniul iubitului Ecaterinei a II-a, Potemkin”. În cea de-a doua erau oase ale unui schelet cu mănunchiuri uscate de mușchi lipite în unele părți de el. În cea de-a treia se aflau rămășițele unui caftan de catifea verde, fragmente de pantaloni de satin, ciorapi și pantofi putreziți.
Lavrenov a scris o scrisoare la Moscova și se pare că după aceea rămășițele au fost adunate și îngropate din nou.
În literatura de specialitate, găsim adesea menționarea că tocmai în acest moment rămășițele au fost așezate într-un sicriu nou, care a fost coborât în criptă. Cripta a fost zidită și asigurată cu un sigiliu regal.
În 1984, a fost publicat romanul „Preferatul” al scriitorului sovietic Valentin Pikul, care a trezit din nou interesul pentru Potemkin.
„A fost persecutat chiar și în mormântul său: mâini rele i-au chinuit cenușa, smulgând ordinele și epoleți. Favoritul a fost întors în repetate rânduri în sicriu, ca un vrăjitor blestemat și nici acum nu știm cu adevărat unde se odihnește (deși mormântul oficial lui Potemkin este în Catedrala Herson)”, a scris Pikul.
În 1984, la inițiativa și participarea directă a șefului Biroului de Medicină Legală Herson, Leonid Boguslavskyi, rămășițele lui Potemkin au fost deranjate din nou.
Concluzia că acestea sunt într-adevăr rămășițele mareșalului Potemkin a fost confirmată de examenul medico-legal al Ministerului Sănătății al RSS Ucraina.
În luna octombrie 2022, odată cu fuga soldaților ruși din Herson, aceștia au luat și rămășițele marelui om de stat, a căror soartă este acum necunoscută.
sursa: www.ziare.com
