Nata Albot, despre tragedia pe care a trăit-o acum 12 ani: Bogdan m-a învățat că există astăzi și aici. „Mâine” poate să nu mai fie.
Anul 2009 a fost unul dureros pentru Nata Albot – jurnalista și-a pierdut fiul, care avea aproape cinci ani. Invitată în cadrul unui interviu, moldoveanca stabilită de mai mulți ani în Canada împreună cu soțul ei, Andrei Bolocan și cei patru copii a povestit cum a depășit cea mai mare tragedie din viața ei, pe care a trăit-o în calitate de mamă. Aceasta a declarat că: „Totul este așa cum este – primește, acceptă și mergi mai departe. Nu poți să schimbi nimic”, iar după moartea lui Bogdan a învățat că „Există doar astăzi și aici. „Mâine” poate să nu mai fie”, a menționat Nata în cadrul emisiunii, scrie unimedia.info cu referire la shok.md.
„Ceea ce s-a întâmplat în 2009 rămâne una dintre rănile familiei noastre despre care cred, că nu vom ajunge să discutăm niciodată deschis, pentru că această rană nu s-a prins și nu știu dacă se va prinde vreodată. Anul acesta Bogdan era să aibă aproape 17 ani. El s-a înecat în piscină. Eu cred că Bogdan, prin plecarea sa, m-a făcut să prioritizez lucrurile și să nu mai aștept că poate peste o lună va fi mai bine. Există numai azi și aici. Eu trebuie să depun tot efortul ca să fiu bine, mâine pot să nu mai fiu. Viața aceasta este uneori atât de scurtă. Noi trebuie să depunem efortul să avem grijă de sănătatea noastră mentală, să ne păzim de oamenii care ne rănesc, întrucât mâine poate să nu fie”.
Nata a dezvăluit că ar fi avut gânduri suicidale și a apelat la mulți specialiști ca să-și regăsească echilibrul și să meargă mai departe. Jurnalista permanent se gândea de ce s-a întâmplat cu ea așa tragedie.
„Eu nu-mi găseam paiul de care să mă agăț ca să merg mai departe. Ceea ce e cel mai dureros într-o asemenea pierdere, tu trebuie să accepți că nu poți întoarce nimic înapoi. Eu nu mai am regrete, ele nu-ți dau absolut nimic bun. În momentele când se întâmplă o pierdere de genul acesta, te sfâșie durerea că tu nu poți să schimbi nimic. Totul este așa cum este – primește, acceptă și mergi mai departe. Eu nu mă puteam uita la fetițele mele, pentru că gândul meu era cum am ajuns în așa situație. Ce fel de destin îi acesta. Frica de necunoscut, când tu știi că admiți atât de multe lucruri, dar nu să pierzi oamenii dragi, mai ales copii. Mie nu-mi părea corect, eu să trăiesc, dar Bogdan să nu mai fie. Eu am lucrat cu psiholog, am făcut meditație, hipnoză regresivă. Cred că oamenii care pierd suflete dragi, trebuie foarte tare ajutați să se adreseze la un specialist. Pentru că doar așa am ieșit luminoasă din această pierdere. Vedeam în jurul meu părinți trecuți prin aceasta și nu vroiam să ajung acolo unde erau ei. Eu am scos toate pozele lui Bogdan de pe perete, hainele lui le-am donat, am făcut reparație în cameră. Pentru mine era important ca fetele mele, care rămâneau, să nu ajungă la 18-20 ani și să spună că mama a umblat toată viața ei îndurerată și nu am mai avut parte de ea zâmbăreață. Eu nu am vrut aceasta și am ales să fiu fericită. Multă lume nu vrea, ei consideră că nu merită. Ba da, ei merită, viața merge mai departe”, a spus Nata.