Creatorul camerei, Jonathon, Keats spune că dorește ca proiectul său să provoace o gândire mai profundă asupra trecutului, prezentului și viitorului umanității – și despre cum ar putea arăta societatea noastră în momentul în care vom intra în secolul 31.
„Majoritatea oamenilor au o perspectivă destul de sumbră asupra a ceea ce urmează”, spune Keats. „Este ușor să ne imaginăm că oamenii, peste 1.000 de ani, ar putea vedea o versiune a a orașului Tucson care este mult mai rea decât ceea ce vedem astăzi, dar faptul că ne putem imagina acest lucru nu este rău.” adaugă el. „Este de fapt un lucru bun, pentru că dacă ne putem imagina asta, atunci ne putem imagina și ce altceva s-ar putea întâmpla și, prin urmare, ne-ar putea motiva să luăm măsuri pentru a ne modela viitorul”, mai spune Keats.
Camera are un stâlp de oțel cu un cilindru de cupru deasupra. Pe măsură ce lumina pătrunde în cilindru, aceasta trece printr-o gaură de grosimea unui ac într-o foaie subțire de aur de 24 de karate, apoi pe o suprafață tratată cu un pigment de vopsea în ulei. Keats nu a putut decât să facă o presupunere asupra tipului de material care s-ar schimba suficient de încet de-a lungul secolelor pentru a lăsa o imagine clară, dar speră că estomparea pigmentului de vopsea în ulei în ciclurile repetate ale luminii zilei va funcționa.
Amplasată în apropierea unui traseu de drumeții de pe dealul Tumamoc, cu vedere la Tucson, camera este însoțită de un anunț care încurajează trecătorii să reflecteze la ceea ce ar putea aduce următorul mileniu. Când imaginea va fi în sfârșit developată, părțile statice ale peisajului vor arăta cel mai clar, în timp ce zonele care s-au schimbat în mod regulat vor avea forme mai neclare. Cel mai probabil, conturul peisajului natural va fi puternic imprimat, în timp ce numărul și designul clădirilor din fotografie se vor schimba de-a lungul secolelor. „În niciun caz camera nu face o declarație despre dezvoltare imobiliară – despre cum ar trebui să construim sau nu orașul”, spune Keats.
„Este pusă acolo pentru a ne invita să punem întrebări și să ne gândim la perspectiva generațiilor viitoare”, adaugă el. Cum va arăta viața peste o mie de ani este greu de imaginat, deși este un experiment de gândire interesant. Dacă ne întoarcem în timp cu un mileniu, ne gândim în Evul Mediu, când bătăliile se dădeau cu săbii și topoare.
Keats recunoaște că există „foarte multe motive” pentru care Camera Mileniului s-ar putea să nu funcționeze: nimeni nu a mai construit o cameră de acest fel până acum și chiar ar putea fi scoasă de la locul ei de generațiile viitoare. Dar speră, totuși, că va fi menținută în funcțiune până în 3023.
