Cometa „C/2022 E3 (ZTF)”, care a trecut ultima dată pe lângă Terra acum 50.000 de ani şi provine din regiuni îndepărtate ale sistemului solar, va trece săptămâna aceasta prin apropierea Soarelui şi ar putea fi vizibilă cu ochiul liber la sfârşitul lunii ianuarie, scrie Agerpres citând AFP.
O cometă care a trecut pe lângă Pământ în urmă cu 50.000 de ani va putea fi văzută din nou, cu ochiul liber, la finalul lunii ianuarie
Micul corp pietros şi îngheţat, cu un diametru estimat la circa 1 kilometru, a fost descoperit în martie 2022 în cadrul programului de observare a cerului Zwicky Transient Facility (ZTF), care foloseşte telescopul Samuel-Oschin de la Observatorul Palomar din California. Detectată în momentul trecerii prin orbita lui Jupiter, cometa se îndreaptă în prezent spre Soare şi va ajunge la periheliu, adică distanţa cea mai mică faţă de Soare, pe 12 ianuarie, conform calculelor astronomilor.
Obiectul ceresc se va afla atunci „cu 10% mai departe” de Soare decât Terra (circa 150 de milioane de kilometri), a precizat Nicolas Biver, din cadrul Observatorului din Paris-PSL. Când o cometă se apropie de Soare, gheaţa din nucleul cometei sublimează şi lasă în urmă o dâră lungă de praf în care se reflectă lumina Soarelui. Cometa, vizibilă în weekendul 21-22 ianuarie Coama strălucitoare va putea fi observată de pe Terra pe măsură ce „C/2022 E3 (ZTF)” se îndreaptă înspre noi. Cometa va atinge apogeul strălucirii „când va ajunge la cea mai mic distanţă de Terra”, a explicat Thomas Prince, profesor de fizică la Institutul de Tehnologie din California, care colaborează şi cu programul ZTF.
Fenomenul nu va fi la fel de spectaculos ca trecerea cometelor Hale-Bopp (1997) sau Neowise (2020), care aveau dimensiuni mai mari. Astrul va fi putea fi uşor de reperat cu un binoclu performant sau chiar cu ochiul liber pentru o parte din noapte, pe un cer fără prea multă lumină provenită de la Lună şi de la poluarea luminoasă.
Cea mai bună fereastră de observaţie ar trebui să fie weekendul 21-22 ianuarie şi săptămâna care va urma. În această perioadă, cometa va trece printre constelaţiile Carul Mic şi Carul Mare. Va plonja apoi în emisfera sudică pentru a se întoarce spre marginile sistemului solar, locul său probabil de origine.
Potrivit informaţiilor de până acum, cometele provin din două rezervoare: Centura Kuiper, situată dincolo de orbita lui Neptun, sau Norul Oort, o vastă zonă teoretică care se întinde până la o distanţa de un an-lumină faţă de Soare, la limita câmpului gravitațional al acestuia.
O premieră în 50.000 de ani Cometa nu se află la prima sa trecere prin apropierea Soarelui: a mai existat o călătorie, care a propulsat-o spre tărâmurile noastre în urmă cu circa 50.000 de ani. Cometa s-a deplasat apoi în sensul opus, dar fără să ajungă până la Norul Oort. De data aceasta, va sfârşit probabil prin a fi „definitiv ejectată din sistemul solar”.
Ultima sa vizită va reprezenta o ocazie pentru oamenii de știință să înțeleagă mai multe despre compoziţia cometelor, în special graţie observaţiilor realizate cu telescopul spaţial James Webb.
