Irina, Serghei și fiul lor, Nikita, au trecut printr-o experiență rară, dacă nu unică, în războiul declanșat acum mai bine de două luni de Rusia.
Peter Pomerantsev, britanic de naționalitate rusă, profesor la SNF Agora Institute de la Johns Hopkins University și autor al lucrării „This Is Not Propaganda: Adventures in the War Against Reality”, le-a ascultat povestea și a scris-o apoi pentru prestigioasa publicație The Atlantic, transmite libertatea.ro.
Mărturia familiei, redată de Pomerantsev, arată nivelul de dezinformare al soldaților ruși trimiși în Ucraina.
Familia Horbonos e din Lukașivka, regiunea Cernihiv, nordul Ucrainei. Când a început războiul, s-a refugiat în pivnița casei și i-au primit acolo și pe vecinii care nu aveau unde se adăposti.
Zeci de oameni, inclusiv copii, femei gravide, bătrâni bolnavi, au stat împreună, înghesuiți, în beci, vreme de 10 zile, cât deasupra au explodat bombele rușilor. Mașina familiei a fost distrusă în atacuri, casa a fost pusă aproape toată la pământ. Pe 9 martie, a devenit clar că satul a fost ocupat de ruși. Tancurile se auzeau peste tot pe străzi. Apoi, rușii au găsit beciul și le-au ordonat oamenilor să iasă.
Au aruncat o grenadă înăuntru, „să nu rămână vreun soldat ucrainean viu”. Cei trei membrii ai familiei Horbonos, Irina, 55 de ani, Serghei, 59 de ani, și fiul lor, Nikita, de 25 de ani, au petrecut următoarea noapte în beciul unor vecini, unde aproape au înghețat de frig. A doua zi s-au întors la ce mai rămăsese din casa lor, dar au găsit acolo cinci soldați ruși, refugiați în beci – singura parte locuibilă.
„Dacă vreți să stați aici, va trebui să locuim împreună”.
Soldații nu i-au dat afară din casă, dar nu au plecat nici ei. Au propus să locuiască împreună. Spre deosebire de alte locuri din Ucraina, oamenii din Lukașivka au avut noroc de ocupanți care nu s-au dedat la torturi și crime.
Cei trei nu au fost agresați, dar la început, erau terifiați de rușii înarmați. Familia Horbonos și cei cinci militari au mâncat și dormit sub același acoperiș vreme de trei săptămâni, timp în care au purtat lungi discuții descrise de ucraineni drept „frustrante”.
Discursul soldaților era, la început, copia celui de la Kremlin: ei nu poartă un război cu Ucraina, ci cu americanii, și au venit să elibereze ucrainenii. Sunt într-o „operațiune militară specială” – cum repetă Putin din prima zi a invaziei, 24 februarie.
Însă încet, încet, cei trei ucraineni le-au câștigat încrederea soldaților. Și, la un pahar, au început să le clatine încrederea în „operațiunea specială” a lui Putin.
Trecerea de la „am venit să vă eliberăm” la „un război fără sens”.
Discuțiile au început timid, despre mâncăruri și tradiții ucrainene. Apoi au început să vorbească despre ei – inclusiv rușii.
Cel mai tânăr avea 31 de ani, ceilalți 4, peste 40. Doi au luptat și în Siria. Iar unul avea față arsă, după un atac pe drum spre Lukașivka.
Ucrainenii au căpătat curaj și au început să le contrazică teoriile servite de Puțin: nu e picior de soldat în Lukașivka și nu au nevoie să fie salvați de nimeni, le-a spus Irina. Nici nu vrem să fim o singură nație, condusă de Putin.
Primul a cedat căpitanul, care era și cel mai fervent apărător al „operaținii speciale” și al lui Putin. L-au convins nu doar vorbele Irinei, ci și eșecurile armatei ruse în Ucraina. Apoi, toți au început să înțeleagă că războiul nu e necesar, cum li s-a spus. Când Irina a căzut în genunchi în fața fostei sale biblioteci, făcută scrum, și a început să plângă, întrebându-i „Ce căutați aici? Ne-ați distrus tot ce aveam!”, și-au lăsat capetele în jos și au tăcut.
Într-o altă zi, când au ieșit cu ea și cu Serghei în curte să culeagă plante pentru ceai, și-au cerut iertare pentru distrugeri și le-au spus că „ar fi frumos dacă ne-am putea întoarce la voi în vizită”.
Soldații și-au cerut scuze din nou. Au încetat să mai numească invazia „operațiune specială”. I-au spus, direct, război, apoi au început să-l numească „un război fără sens”. Plătiți să lupte în Ucraina Familia Horbonos a fost curioasă ce i-a făcut pe cei cinci să accepte să lupte în Ucraina.
Au răspuns la unison: nu patriotismul, ci banii. Toți au spus că au probleme financiare – rate la bancă, facturi medicale neplătite. Solda îi ajută, dar mai mult, pentru că toți sunt mecanici și știu să dezmembreze vehiculele militare distruse în bombardamente și să topească metalele prețioase din componența lor, au ocazia să câștige în plus în acest război.
Irina și Serghei au spus că asta și făceau cei cinci în pauzele dintre bombardamente – când era liniște, ieșeau și căutau acele părți din blindate care le pot aduce bani. Cu aceste mici pepite de aur obținute din vehiculele militare rusești distruse au plecat în buzunare cei cinci, când forțele ruse au decis să părăsească zona de nord a Ucrainei pentru a se reloca în est, unde au pornit ofensiva în Donbas.
Dar și cu înțelegerea faptului că războiul pe care-l duc în țara vecină lor e greșit, notează Pomerantsev. În discuția cu el, Irina Horbonos i-a mărturisit că se simte norocoasă. A aflat ce atrocități au comis rușii în alte părți ale țării și nu-i vine să creadă că Lukașivka a scăpat de așa ceva. Chiar dacă nu mai are nimic din agoniseala de-o viață, spune că „putea fi mult mai rău”.
