O femeie care așteaptă un dublu transplant de mână a refuzat mâinile unui bărbat sau de la o donatoare de culoare.
Fosta coafeză din Milton Keynes și-a pierdut ambele mâini și picioare după ce o infecție a tractului urinar a dus la septicemie și la nouă săptămâni de comă în urma unei vacanțe din 2017 în Spania.
Kim Smith a spus că ar prefera, de asemenea, să aibă o nouă pereche de mâini care să se potrivească cât mai bine cu tonul pielii sale, după ce a respins, de asemenea, șansa de a avea mâini negre, scrie Adevarul, conform independent.co.uk.
Ea așteaptă acum cu nerăbdare un telefon care să o anunțe că a fost găsit un donator și că transplantul poate avea loc. A dezvăluit, de asemenea, cum soțul ei, Steve Smith, în vârstă de 64 de ani, i-a promis un nou inel de nuntă și de logodnă și o brățară Pandora atunci când își va primi noile mâini.
Kim Smith a spus: „Nu are rost să facem cumpărături fără mâini, nu știm ce mărime voi avea. Încă port verigheta și inelul de logodnă pe un lanț în jurul gâtului, dar îl țin de promisiune pentru altele noi.”
Profesorul Simon Kay, chirurgul care va efectua probabil procedura, a declarat: „Dacă mâinile transplantate nu sunt acceptate de către primitor, există un mare potențial de respingere psihologică care duce la nerespectarea medicației imunosupresoare și, în cele din urmă, prin urmare, la respingerea imunologică”
El a explicat că pacientul trebuie, de asemenea, să accepte aspectul fizic al noului membru, deoarece, dacă nu îi place cum arată, ar putea înceta să mai ia medicamente pentru a se asigura că organismul său nu îl respinge.
În urmă cu șase ani, Kim Smith a suferit o amputație cvadruplă după ce o infecție a dus la septicemie, ceea ce a dus la o reacție exagerată a sistemului său imunitar și la deteriorarea țesutului de la nivelul membrelor.
Ea a devenit acum candidată pentru o operație rară, în cadrul căreia chirurgii vor uni fiecare tendon și nerv de la două mâini donatoare la mâna ei.
Kim Smith locuiește în prezent într-un bungalow cu două paturi care nu este adaptat pentru scaune cu rotile și a declarat că se simte „demoralizată” de lipsa de sprijin din partea consiliului local pentru a o reloca.
Ea a declarat: „Am fost naivă la momentul respectiv, nu știam nimic despre nevoile de accesibilitate, așa că am avut încredere în terapeutul ocupațional pentru a-mi spune dacă locuința era accesibilă pentru mine. Am comentat la momentul respectiv că mi se pare că ușile sunt puțin cam înguste, dar ea a spus că sunt în regulă. De atunci mă lupt în această casă.”
Un purtător de cuvânt al consiliului Milton Keynes a comentat: „Căutăm în mod activ o proprietate acceptabilă la care să putem face alte adaptări.”
Un purtător de cuvânt al NHS Blood and Transplant a declarat: „Doar unu la sută dintre oameni mor în circumstanțe în care este posibilă orice formă de donare de organe. Când vine vorba de donarea de membre, donatorul trebuie să moară într-o anumită proximitate a spitalului și să fie compatibil cu unul dintre pacienții care așteaptă un transplant. Familiile sunt mai predispuse să sprijine donarea atunci când știu că este ceea ce și-a dorit persoana iubită.”
