De două luni, Margarita, 42 de ani, un soldat care a luptat cu contract pe frontul din Ucraina, este în curs de reabilitare. Ea merge la psiholog și ia antidepresive puternice, încercând să uite ce s-a întâmplat în prima linie. Femeia se teme să se întoarcă în regimentul ei. Într-un interviu pentru Sever Realii, portal Radio Free Europe/Radio Liberty (RFE/RL), Margarita demască abuzurile ofițerilor ruși, relateaza Libertatea.
Paramedicul Margarita are coșmaruri și atacuri de panică. „Încă am toată această oroare în fața ochilor”, spune soldatul din armata rusă.
Povestește ce a văzut, ce a experimentat și ce a traumatizat-o: uciderea soldaților de către camarazi, batjocura ofițerilor beți asupra celor mobilizați și constrângerea femeilor căsătorite din compania medicală la întreținerea relaților sexuale.
„Pe front, suntem bune doar pentru spălat, gătit și îndeplinirea dorințelor sexuale ale ofițerilor. Paramedicii care au refuzat avansurile comandantului și-au făcut viața iad”, afirmă Margarita.
În vara anului trecut, Margarita, în rezervă din 2017, după 11 ani de serviciu, a venit la biroul militar de recrutare, oferindu-se voluntar.
„Copiii mei sunt bolnavi, deși sunt deja adulți. Eu sunt singurul lor sprijin“, a explicat femeia. Dar Margarita nu a fost inclusă în compania medicală. Colonelul care o plăcea a ordonat ca ea să fie aproape de el.
«Polkan a pus ochii pe tine. Vei fi o «soție de câmp»”
„Când am ajuns pentru prima dată în Nijni Novgorod, în Novosmolino, colonelul m-a observat imediat în formație. El comanda Regimentul 10 Tancuri. M-a întrebat de ce nu am uniformă. Am spus că serviciul funcționează prost și nu există încă nicio dimensiune pentru mine. Mi-a ordonat să vin a doua zi la biroul lui. Când m-am dus acolo, băieții de la departamentul de personal mi-au spus clar: «Polkan a pus ochii pe tine. Vei fi o «soție de câmp»”, rememorează Margarita.
O lună mai târziu, regimentul format a fost trimis în Ucraina. Acolo, Margarita spera să poată fi utilă și să-i trateze răniții, dar a trebuit să se protejeze de hărțuirea ofițerului de rang înalt.
„Era în vigoare o singură lege, cuvântul colonelului“, a firmă femeia. Margarita nu avea de gând să devină de bunăvoie „soție de câmp”, a refuzat avansurile, așa că ofițerul i-a făcut viața insuportabilă.
A refuzat avansurile, a stat afară
„Timp de o lună, am stat nopțile afară. Ceilalți aveau corturi și barăci, eu – pe jos, lângă drum, la marginea unei păduri. Când ți-e frig, nu vei adormi niciodată. A vrut să mă determine să mă culc cu cu el”, adaugă ea.
Margarita: Am îndurat. Când și-a dat seama de asta, am fost trimisă la artilerie, în zona roșie, în prima linie. Credea că o să mor acolo.
În compania medicală, potrivit Margaritei, erau încă șapte femei, cu vârste între 23 și 38 de ani. Toate au fost abuzate.
„Am văzut cu ochii mei cum un ofițer de pluton a împușcat-o pe «fata lui», Svetlana”
„Am văzut cu ochii mei cum un ofițer a împușcat-o pe «fata lui», Svetlana. La beție, din gelozie, nu știu exact. A făcut să pară că a fost împușcată de ucraineni. S-a împușcat și el în braț ca și cum ar fi protejat-o”, declară Margarita.
Svetlana a supraviețuit, dar a rămas cu handicap. A suferit deja cinci intervenții chirurgicale: „Acum este acasă, în Buriatia, dar în martie se va întoarce din nou la Moscova pentru o altă operație”.
Înainte ca totul să se întâmple, comandantul plutonului care a împușcat-o pe Svetlana „a bătut-o cu o pușcă. Au fost martori la aceste bătăi”.
„Ce i-ar fi spus soțului, dacă rămânea gravidă?”
De teamă să nu rămână însărcinată, Svetlana i-a mărturisit soțului ei că a fost forțată să se culce cu ofițerii. „Ce i-ar fi zis soțului ei dacă rămânea gravidă? El a iertat-o”.
Margarita repetă că aproape toate femeile au fost amenințate, abuzate și forțate să ofere servicii sexuale.
Margarita: Un ofițer mi-a spus odată: „Am vândut-o pe Alinka, colega ta, o să te vindem și pe tine!”. Pe urmă mi-a zis că a glumit.
Femeile nu au încercat să fugă, pentru că, pur și simplu, ar fi putut fi împușcate cu ușurință. Au existat multe astfel de mărturii.
Margarita nu a fost trimisă pentru reabilitare la un sanatoriu pentru militari, ci a fost eliberată pentru a fi tratată acasă, într-un spital civil.
Una dintre cele mai oribile amintiri ale Margaritei este cea a soldaților ruși care se împușcă pentru a fi trimiși acasă.
„S-au împușcat în picioare pentru că erau în tranșee săptămâni întregi și nu mai puteau merge. Și singura soluție a rămas amputarea”, adaugă soldatul. „Piciorul de șanț»” e un simptom întâlnit deseori pentru cei care stau mult timp în tranșee.
Vrea să se întoarcă pe front, dar în alt regiment
Cu toate acestea, în ciuda iadului și a pericolului iminent, vrea să-și continue serviciul, dar într-un alt regiment și, de preferință, în general, pe teritoriul de frontieră.
Ea a trimis o plângere Ministerului Apărării din Rusia.
Margarita: Soldații din tranșee stăteau flămânzi și zdrențuiți, nu au mai primit salarii de șase luni. I-au târât acolo prin înșelăciune. Au plătit pentru luna septembrie, iar în lunile următoare nu s-a dat niciun ban. E ca și cum oamenii nu ar exista.
Marina Zaițeva din Sankt Petersburg, ofițer în retragere, care a servit în Cecenia, a explicat că așa-numitele „soții de câmp“ din armată există de mult timp. Iar femeile care sunt de acord cu acest rol se pot „muta” de la un militar la altul dacă „soțul“ este transferat undeva.
„O femeie în război este o prostituată”, stereotipul din armata rusă
Zaitseva, care s-a alăturat armatei la vârsta de 34 de ani, afirmă că în societatea rusă există un stereotip că „o femeie în război este o prostituată. Și asta e foarte trist”.
Profesor asociat la Școala Superioară de Economie din Sankt Petersburg, Maxim Arzamastsev a făcut o cercetare privind hărțuirea sexuală în armată.
Conform datelor colectate, fiecare a patra femeie soldat din armata rusă într-o formă sau alta a fost supusă hărțuirii sexuale.
Valentina Melnikova, secretara Comitetului Mamelor Soldaților din Rusia, spune că, în întreaga istorie a activităților sale în domeniul drepturilor omului, care au început în URSS, cazurile de apeluri ale femeilor cu privire la hărțuirea sexuală sau violul din partea camarazilor sunt rare. De regulă, femeile preferă să nu declare astfel de lucruri.
Valentina Melnikova: Atât timp cât vor tăcea, acest lucru va continua. De ce tac și de ce tolerează toate aceste abuzuri nu știu. Acest lucru ar trebui discutat cu psihologii.
