Irina Morari este originară din Bălți și are acum 26 de ani. Tânăra a fost adoptată în 1996 în Utah, SUA. Acum, aceasta își caută părinții biologici, din Moldova. Femeia a postat mesajul său pe pagina de facebook ,,The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României”. Irina roagă să distribuim mesajul ei în speranța că își va cunoaște părinții biologici, ea spune că acest lucru este foarte important pentru a se simți împlinită.
,,Am fost adoptată din CHIŞINĂU, MOLDOVA în Utah, S.U.A. în anul 1996. Numele meu a fost MORARI IRINA OLEGOVNA (Oleg), născută în BĂLŢI la data de 26 octombrie 1990. Sunt în căutarea părinţilor mei biologici: tatăl MORARI OLEGI IVANOVICI şi mama, MORARI ANNA VALENTINOVA (Valentina), amândoi cetățeni moldoveni din Bălţi.
Am scris o scurtă scrisoare mamei şi tatălui meu biologici, poate că sunt pe Facebook şi vor întâlni acest post!
‘’ Dragă Mamă şi Tată, sunt eu Irina. Vă caut, şi a trecut foarte mult timp de atunci!! Mi s-a spus că am fost lăsată la a doua mea zi de naştere. Simt că nu a fost aşa şi simt că am fost luată de lângă voi, dar nu ştiu cum. Am fost pusă într-un orfelinat numit Casă de Copii, din câte mi s-a spus. Am un certificat de naştere din care rezultă că numele de familie este MORARI şi eu am fost adoptată la vârsta de 5 ani, aproape 6 ani, când am fost adusă în S.U.A.
În fiecare an, de ziua mea, dintotdeauna m-am întrebat dacă voi vă gândiţi la mine aşa cum o fac eu. Nu mai este mult până la ziua mea de naştere, zi în care nu ştiu încă cine sunteţi, cum arătaţi, ce faceţi, dacă am fraţii şi surorii …
Îmi doresc mult să vă găsesc şi sper să avem o fericită reuniune şi să reuşim să ne cunoaştem unii pe alţii. Ar fi un vis care devine realitate!
Dacă vă găsiţi în această descriere sau sunt persoane pe care le cunoaşteţi, vă rog să ne contactaţi. Mi-aş dori să vă găsesc înainte de luna Mai. O să călătoresc în România şi Moldova la vară şi mi-aş dori să vă întâlnesc în timpul călătoriei mele.
Dacă nu veţi dori să mă găsiţi sau să mă cunoaşteţi, voi înţelege, dar vreau să ştiţi că vă sunt atât de recunoscătoare pentru că mi-aţi dat viaţă şi pentru că m-aţi dat în adopţie, vă mulţumesc pentru că mi-aţi dat cea mai bună şansă la o viaţă mai bună.
Să ştiţi că vă iubesc cu toate că nu vă cunosc. Sper cu adevărat să vă găsesc pe amândoi într-o zi, să vă povestesc că şi eu sunt mamă, o soţie şi fiica unei familii americane minunate şi sunt copilul vostru, departe de prima mea casă. Vă rog să mă contactaţi, am aşa de multe să vă povestesc!!!
Vă rog să DISRIBUITI acest post în ROMÂNIA şi MOLDOVA, cu speranţa că cineva cunoaşte familia mea. Aceasta înseamnă totul pentru mine! Vă mulţumesc!!”
