Sărutul are o istorie îndelungată. Cea mai veche dovadă a acestei practici la om a fost găsită în Mesopotamia acum mai bine de 5000 de ani. Sunt specialiști în primatologie și antropologie care spun că de fapt sărutul a apărut la om în urma unor obiceiuri dezgustătoare, pentru contemporani, scrie adevarul.ro.
Sărutul este o practică obișnuită a omului contemporan. El poate fi sexual, prietenesc sau părintesc, în funcție de legăturile care există între persoane. Puțini știu însă de unde provine acest obicei și cât de vechi este. Oamenii de știință încearcă să facă lumină în această privință și au emis mai multe ipoteze. Una dintre ele indică faptul că sărutul la om este o practică ancestrală derivată dintr-o activitatea considerată astăzi de-a dreptul dezagreabilă. Mai precis, este vorba despre curățarea pielii și a părului de resturi și paraziții, așa cum fac primatele, rudele noastre din regnul animal.
Săruturi pasionale încă de la Omul de Neanderthal
Primele dovezi clare ale practicii sărutului la om sunt de acum 5000 de ani, din Epoca Bronzului. Este vorba despre tăblițele de lut din vechea Mesopotamie, pe locul Irakului de astăzi, care descriu aventuri romantice și săruturi cu tentă sexuală atât între zei cât și între muritori. O mare relevanță în acest sens o au poveștile și legendele sumeriene, o veche populație din Mesopotamia, imprimată pe tăblițe de lut, cu 2500 de ani înainte de Hristos. Sărutul este prezent și în scrierile egiptene, tot din aceeași perioadă.
Cu 1500 de ani ÎHr, scrierile din vechea Indie descriu scene picante în care partenerii se sărută cu multă pasiune. Studiile recente arată totuși că istoria sărutului coboară mult pe axa timpului, până către 100.000 de ani în urmă. Evident, dovezile nu sunt atât de clare ca cele din Epoca Bronzului. Dar există. Troels Pank Arbøll, un specialist de la Universitatea din Copenhaga, autor al unui interesant articol în revista Science, precizează că ar exista indicii că acum 100.000 de ani în urmă hominizii își atingeau buzele sau poate se sărutau în toată regula. Acesta a declarat pentru Scientific American că a observat prezența microbului Methanobrevibacter oralis la oamenii de Neanderthal, dar și la Homo Sapiens, semn că aceștia și-au atins buzele.
Un obicei ancestral, de la deparazitare la pasiune
Sărutul pasional nu poate fi identificat în toate culturile. Sunt comunități care nu-l practică din motive diferite. Sărutul părintesc sau prietenesc este însă universal valabil. Tocmai de aceea sunt oameni de știință care s-au gândit la faptul că sărutul este de fapt un obicei ancestral al omului, o moștenire evoluționară a speciei. Într-un articol publicat în revista Evolutionary Anthropology, primatologistul și psihologul evoluționar Andriano Lameira de la Universitatea din Warwick a emis o teorie foarte interesantă. Acesta crede că sărutul s-a născut la om ca o reminiscență evoluționară din perioada în care aveam un comportament asemănător marilor primate de astăzi, cimpanzeii sau gorilele.
Pe scurt, este vorba despre toaletare. Cu toții știm cum se toaletează, reciproc, cimpanzeii sau gorilele. Cu ajutorul degetelor, dar și a buzelor, indepărtează paraziții, resturile sau pielea moartă de pe partener. Este un act nu doar de ajutorare în comunitate, dar și un gest de afecțiune, un comportament care indică legăturile de rudenie dintre primate. De la îndepărtarea cu buzele a paraziților și până la sărut a fost un drum lung, dar foarte posibil, precizează Adriano Lameira. Odată ce hominizii au ajuns să nu mai aibă pilozitate pronunțată, ca la australopiteci, de exemplu, obiceiul a fost păstrat ca reminiscență ancestrală, dar redus la un singur gest, acela al sărutului.
Sărutul indica inițial legătura de rudenie, afecțiunea dintre membrii aceleiași familii sau clan. Mai apoi, odată cu timpul, din întâmplare sau joacă, sărutul a căpătat și tentă sexuală. „Relevanța igienică a toaletării reciproce a dispărut la hominizi odată cu pierderea pilozității abundente. Dar, ca vestigiu al acestui comportament ritualic al primatelor ancestrale, obiceiul a fost păstrat în variantă prescurtată cu o etapă finală, aceea a unui sărut. Era un comportament care semnala și totodată întărea legăturile sociale și de rudenie în comunitățile de hominizi”, precizează Adriano Lameira pentru Ancient Origins.
