China reprezintă mai mult de o șesime din populația lumii, însă după patru decenii extraordinare în care populația țării a crescut de la 660 de milioane la 1,4 miliarde de locuitori, populația sa este pe cale să scadă în acest an, pentru prima dată de la marea foamete din 1959-1961.
:format(webp):quality(90)/https://www.descopera.ro/wp-content/uploads/2021/10/zgarie-nori-china_shutterstock_62783983_descopera-1024x568.jpg)
Potrivit celor mai recente cifre ale Biroului Național de Statistică al Chinei, populația Chinei a crescut de la 1,41212 miliarde la doar 1,41260 miliarde în 2021. Este un record negativ, pentru că e vorba de o creștere de doar 480.000 de persoane, mult sub creșterea anuală de aproximativ opt milioane de persoane obișnuită în urmă cu un deceniu.
Experții spun că a fost și o reticență în a avea copii în fața măsurilor stricte anti-Covid, iar asta ar fi putut contribui la încetinirea nașterilor, însă descreșterea a venit de ani de zile, potrivit BBC.
China a renunțat la politica unui singur copil în 2016
Rata totală de fertilitate a Chinei (nașteri pe femeie) a fost de 2,6 la sfârșitul anilor 1980, mult peste nivelul de 2,1 necesar pentru a înlocui decesele. Din 1994, aceasta a fost cuprinsă între 1,6 și 1,7, iar în 2020 a „alunecat” la 1,3 și doar 1,15 în 2021.
Prin comparație, în Australia și în Statele Unite, rata totală de fertilitate este de 1,6 nașteri pe femeie. În Japonia, care și ea îmbătrânește, aceasta este de 1,3.
Acest lucru s-a întâmplat în ciuda faptului că China a renunțat la politica unui singur copil în 2016 și a introdus anul trecut o politică cu trei copii, susținută de stimulente fiscale și de altă natură.
Schimbările climatice, dramatice și ireversibile
Teoriile diferă în ceea ce privește motivul pentru care femeile din China sunt reticente în a avea copii, chiar dacă primesc stimulente de la stat. O explicație este că populația s-a obișnuit cu familiile mici, iar alta ține de creșterea costului vieții. Alții cred că descreșterea numărului de nașteri ar putea avea legătură cu creșterea vârstei de căsătorie, care întârzie nașterile și atenuează dorința de a avea copii.
China are mai puține femei la vârstă fertilă
În plus, China are mai puține femei la vârstă fertilă decât s-ar putea aștepta. Limitată la a avea un singur copil începând din 1980, multe cupluri au optat pentru un băiat, ridicând raportul de sex la naștere de la 106 băieți la 100 de fete (raportul în cea mai mare parte a restului lumii) la 120, iar în unele provincii la 130.
Anul trecut, populația totală a Chinei a crescut cu doar 0,34 la 1.000 de persoane, un nivel minim de după criză. Conform proiecțiilor pregătite de o echipă de la Academia de Științe Sociale din Shanghai, aceasta ar urma să scadă în acest an – pentru prima dată după epidemie – cu 0,49 la mie.
Punctul de cotitură a venit cu un deceniu mai devreme decât se aștepta.
Încă din 2019, Academia de Științe Sociale din China se aștepta ca populația să atingă vârful în 2029, la 1,44 miliarde. Raportul din 2019 al Organizației Națiunilor Unite privind perspectivele demografice prevedea că vârful va fi atins și mai târziu, în 2031-32, la 1,46 miliarde. Echipa Academiei de Științe Sociale din Shanghai preconizează un declin mediu anual de 1,1% după 2021, ceea ce ar duce populația Chinei la 587 de milioane în 2100, mai puțin de jumătate din cea actuală. Ipotezele rezonabile care stau la baza acestei previziuni sunt că rata totală de fertilitate a Chinei alunecă de la 1,15 la 1,1 între prezent și 2030, și rămâne acolo până în 2100.
Scăderea rapidă va avea un impact profund asupra economiei Chinei.
Populația chineză în vârstă de muncă a atins un nivel maxim în 2014
Populația chineză în vârstă de muncă a atins un nivel maxim în 2014 și se preconizează că se va reduce la mai puțin de o treime din acest nivel maxim până în 2100. Se preconizează că populația vârstnică a Chinei (cu vârsta de 65 de ani și peste) va continua să crească în cea mai mare parte a acestei perioade, depășind populația chineză în vârstă de muncă în jurul anului 2080. Acest lucru ar însemna că, în timp ce în prezent există 100 de persoane în vârstă de muncă disponibile pentru a susține fiecare 20 de persoane în vârstă, până în 2100, 100 de chinezi în vârstă de muncă vor trebui să susțină 120 de chinezi în vârstă.
Scăderea medie anuală de 1,73% a populației chineze cu vârstă de muncă creează premisele unei creșteri economice mult mai scăzute, cu excepția cazului în care productivitatea va crește rapid.
Costurile mai ridicate ale forței de muncă, determinate de scăderea rapidă a forței de muncă, vor împinge producția cu marje reduse și cu utilizare intensivă a forței de muncă din China către țări cu abundență de forță de muncă, precum Vietnam, Bangladesh și India. Deja, costurile forței de muncă în China sunt de două ori mai mari decât în Vietnam.
În același timp, China va trebui să direcționeze o mai mare parte din resursele sale de producție către furnizarea de servicii de sănătate, medicale și de îngrijire a persoanelor în vârstă, pentru a răspunde cerințelor unei populații din ce în ce mai în vârstă.
O simulare realizată de Centrul de studii politice de la Universitatea Victoria din Australia sugerează că, în lipsa unor modificări ale sistemului de pensii din China, plățile de pensii vor crește de cinci ori, de la 4% din PIB în 2020 la 20% din PIB în 2100.
Pentru națiunile exportatoare de resurse, precum Australia, aceste schimbări vor necesita probabil o reorientare a exporturilor către producătorii din afara Chinei. Pentru importatorii de bunuri, inclusiv pentru Statele Unite, sursa de aprovizionare cu bunuri se va muta treptat către centre de producție noi și emergente.
În ciuda previziunilor conform cărora acesta va fi „secolul chinezesc”, aceste proiecții demografice sugerează că influența s-ar putea muta în altă parte – inclusiv în India vecină, a cărei populație se așteaptă să depășească China în decursul acestui deceniu.
