„Sunt şi 9 înmormântări pe zi, nu am văzut în viaţa mea aşa ceva”, spune un preot. Capelele mortuare din cimitirele mari din Iaşi sunt pline până la refuz, cum nu le-au mai văzut niciodată preoţii care slujesc acolo.
Sunt zile şi cu 9 înmormântări, nu mai există loc pentru a ţine sicriele, iar de un priveghi tradiţional nici nu poate fi vorba, transmite ziaruldeiași.ro.
Preotul Marian Nimerincu, paroh al comunităţii „Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca” din incinta Cimitirului „Sfântul Ioan Botezătorul”, din Păcurari, care este şi inspector eparhial în cadrul Departamentului cimitire, monumente şi servicii funerare al Arhiepiscopiei Iaşilor, spune că nu a mai văzut în toată activitatea lui aşa ceva.
„Şi nu vorbesc doar din experienţa mea, ci a preoţilor seniori. Avem preoţi în vârstă care încă mai activează în cimitirele din Iaşi şi care spun că nu s-au mai lovit niciodată cu un flux atât de mare de decese. În cimitirele mari ca Eternitatea, există un flux de 3-4 înmormântări pe zi în unele perioade, care e firesc pentru un oraş mare ca Iaşul. Dar acum au ajuns chiar şi la 9 înmormântări pe zi, este foarte mult”, a explicat pr. Marian Nimerincu.
Şi la Cimitirul „Sf. Petru şi Pavel”, în weekend, capela era foarte aglomerată, sâmbătă şi duminică fiind, în fiecare zi, 11 sicrie, 6-7 dintre acestea având capacul bătut în cuie.
Preotul Nimerincu spune că o problemă majoră este cea că nu mai încap sicriele în capelele mortuare din cimitire.
Din informaţiile „Ziarului de Iaşi”, unele firme de pompe funebre îşi pun la dispoziţie capelele private fiindcă nu mai este loc pentru a ţine persoanele decedate în cimitire, pentru priveghi. Pe măsură ce se eliberează un loc la capelă, cei care se ocupă de înmormântare aduc sicriul la cimitir.
Apoi, este suferinţa oamenilor, care nu-şi mai pot plânge morţii. Preotul face un apel la oameni să fie cât de precauţi posibil fiindcă virusul este „foarte parşiv”.
„Vă daţi seama durerea familiei, care nu îl poate vedea pe cel decedat, nu îi poate vedea chipul. Ultima oară, poate l-a văzut la Terapie Intensivă sau pe un geam al spitalului.
Am trecut şi eu printr-o situaţie de genul acesta cu mama soţiei. Am dus-o la spital pe picioarele ei şi am luat-o în sicriu. Am vorbit cu doamna profesor Dorobăţ şi mi-a spus: „părinte, acum vorbesc cu pacientul şi în jumătate de oră nu mai am cu cine să vorbesc”. Atât de parşiv, de complicat şi de urât este virusul ăsta”, a declarat pr. Marian Nimerincu.
