În zilele noastre, sexul este peste tot. Este prezent în cărți, filme, cântece, emisiuni TV și acum chiar și în articole de istorie. Deși unele țări încă impun reguli stricte în materie de sex, adevărul este că majoritatea țărilor occidentale au relaxat abordarea sexuală.
Astăzi, sexul este ceva de care trebuie să te bucuri, nu ceva de care să-ți fie rușine. Dar nu a fost întotdeauna așa. În Evul Mediu, sexul era însoțit de atât de multe reguli și reglementări, încât e de mirare că nu am dispărut.
Doar pentru persoanele căsătorite
În Evul Mediu, singurele persoane cărora le era permis să facă sex erau cele care schimbau jurămintele de căsătorie. Sexul înainte de aceste jurăminte, în special în Evul Mediu timpuriu, era considerat un mare păcat. De fapt, oricine era prins făcând sex înainte de căsătorie putea fi executat prin decapitare.
Deși acest lucru pare destul de simplu, nu a fost așa. Au existat două seturi de jurăminte și acest lucru a provocat o oarecare confuzie. Existau jurământul de logodnă, prin care cuplul promitea că se va căsători într-o zi, și jurământul de nuntă, care era pronunțat la nuntă. Aceste jurăminte aveau o greutate egală, odată ce cuplul făcea jurământul, puteau face sex fără consecințe (altele decât cele pe care Mama Natură le intenționa).
Jurământul de logodnă putea fi încălcat, dar nu și cel de căsătorie, deoarece biserica medievală nu era un mare susținător al divorțului. Totuși, jurământul de logodnă nu era o portiță de scăpare. Oamenii nu puteau pur și simplu să se căsătorească, să facă sex și apoi să anuleze nunta. Dacă un cuplu întreținea relații sexuale după ce făcea jurământul de logodnă, era automat căsătorit în ochii bisericii. Cu toate acestea, nu toată lumea și-a dat seama de acest lucru, astfel că instanțele bisericești au petrecut mult timp având de-a face cu perechi care nu-și dădeau seama că sunt căsătorite.
Singura cale de ieșire din căsnicia nefericită era impotența sexuală. Deoarece căsătoria trebuia să ducă la procreare, dacă partenerul nu putea avea copii, era motiv de divorț. Unii bărbați au încercat să folosească acest lucru ca pe o altă portiță de scăpare. Ei au pretins că au fost impotenți cu vechea lor soție, dar că, în mod magic, o pot face din nou cu noua lor soție.
Catolicii au devenit rapid suspicioși față de aceste scheme și au introdus noi reguli. Pentru a confirma afirmațiile de impotență, cuplul trebuia să fi fost căsătorit de cel puțin trei ani și erau necesari martori.
Căsătoria spirituală și sfânta feciorie: practica medievală a căsătoriei fără sex
Sexul trebuia să aibă un singur scop: procrearea. Aceasta însemna că oamenii trebuia să facă sex doar dacă încearca în mod activ să aibă un copil. A face sex doar pentru plăcere era un mare păcat.
Un alt mare păcat era să încerci să faci ceva prea riscant în dormitor. Sexul era văzut ca fiind ceva ce bărbatul îi făcea femeii. Singurul sex permis era cel în care bărbatul juca un rol activ, iar femeia rămânea pasivă. Acest lucru însemna că era permisă o singură poziție sexuală – așa-numita poziție misionară.
Pozițiile sexuale alternative, cum ar fi poziția femeii deasupra, erau considerate nefirești. Se credea că alte poziții subminează dominația naturală a bărbatului. În mod ciudat, unii dintre cei mai liberali teologi și-au petrecut timpul clasificând cât de greșite erau pozițiile sexuale pe baza cât de naturale erau.
Încălcarea regulilor sexului medieval
Nu exista parte a sexului pe care legea să nu fie reglementată de religia catolică, iar sancțiunile erau adesea severe. Oamenilor le plăcea să facă sex. Chiar mai rău, cu cât ceva era mai interzis, cu atât era mai atractiv.
Dovezile sugerează că, în ciuda tuturor amenințărilor, cei mai mulți oameni au ignorat pur și simplu regulile, deoarece știau că, odată ce se făcea în spatele ușilor închise, cu greu putea dovedi ceva. Mulți oameni din Evul Mediu, în special cei din clasele superioare, aveau doi parteneri. Adesea aveau un soț sau o soție, cu care abia se căsătoriseră și aveau copii, și un al doilea partener romantic extraconjugal cu care făceau toate lucrurile amuzante și presupus păcătoase.
Din fericire astăzi, însă, majoritatea oamenilor din Occident sunt liberi să aleagă dacă să le urmeze sau nu. Este o chestiune de convingere, nu de lege. Astăzi, viața noastră personală este proprietatea noastră și ceea ce facem în viața personală este treaba noastră. Cu toate acestea, este important să ne amintim că, oricât de șocante sau de amuzante ar părea unele dintre aceste reguli în prezent, există părți ale lumii în care acest tip de reguli încă se aplică. Privind aceste reguli, ne amintim că nu trebuie să luăm de bune libertățile de care ne bucurăm astăzi.
sursa: www.alephnews.ro
