Timp de patru luni, podeaua aeroportului i-a devenit dormitor. Alături de alți cinci bărbați, a trăit în condiții greu de imaginat: a mâncat chifle și orez și a stat o lună întreagă fără apă caldă. Este povestea unui rus rămas blocat într-un aeroport sud-coreean. Alternativa sa ar fi fost însă una mult mai dură.
Dmitri (care a cerut ca identitatea sa să rămână anonimă) a rămas pe Aeroportul Internațional Incheon, din Coreea de Sud, anul trecut, când a încercat să fugă de ordinul de mobilizare militară al Moscovei pentru războiul din Ucraina, potrivit CNN, preluat de Adevarul.
Aeroportul, în locul primei linii
Întreaga poveste a început în luna octombrie a anului trecut, după ce președintele Vladimir Putin a cerut mobilizarea a 300.000 de oameni pentru a se alătura războiului din Ucraina. Dmitri a fost unul dintre sutele de mii de bărbați care care și-au părăsit țara natală în săptămânile și lunile, de după anunțul din 21 septembrie. Se temea că va fi printre primii trimiși în prima linie, deoarece are un dosar de disidență.
„Am protestat la mitinguri față de război… Am decis atunci că trebuie să părăsesc Rusia”, își amintește el.
Bărbatul spune că șase dintre prietenii săi, care au plecat pe front, au murit deja în Ucraina. Planul lui inițial a fost să se îndrepte către Kazahstan. S-a răzgândit în momentul în care a auzit că țara îi deporta pe rușii fugari.
Așadar, Coreea de Sud era singura țară democratică în care putea merge la vremea respectivă. Totuși, nici acest stat nu îi privește cu amabilitate pe cei care încearcă să evite convocări militare – având în vedere că are propriul serviciu militar obligatoriu de cel puțin 18 luni, pe care majoritatea bărbaților trebuie să le îndeplinească până la vârsta de 28 de ani.
„Nu sunt un dezertor, sunt împotriva războiului. În esență, nu vreau să mă duc să ucid oameni”, a spus el, într-un mesaj adresat oficialilor de la Seul.
Până săptămâna aceasta, viața lui a constat într-o rutină chinuitoare. În mare parte, a mâncat o chiflă fierbinte și suc la prânz și pui cu orez la cină. Fără nimic de făcut pentru a-și umple timpul, bărbatul s-a plimbat prin aeroport, înconjurat mereu de fluxul continuu de călători.
El și-a spălat hainele într-o chiuvetă de baie publică și spune că a stat o lună fără apă caldă la duș, o plângere contestată de departamentul de imigrație.
Locul său de dormit a fost pe jos, într-o cameră mică din aeroport, alături de alți 15 solicitanți de azil.
Transferat într-o unitate guvernamentală, departe de statutul de refugiat
Dmitri poate, în sfârșit, să respire aer curat, însă nu și aerul libertății. Ministerul de Justiție din Coreea de Sud i-a refuzat lui și compatrioților săi cererile pentru statutul de refugiat, lăsându-i, până acum, să locuiască în aeroport.
În decursul acestei săptămâni, lui și unui alt bărbat li s-a permis să părăsească aeroportul și au fost internați într-o unitate guvernamentală, ce aparține centrului de primire a imigrației. Nu este clar motivul pentru care bărbații nu au încercat să ajungă într-o țară terță odată ce și-au dat seama de dificultățile din Coreea de Sud. Totuși, condițiile de la centru sunt mult mai bune.
„Condițiile de aici sunt foarte bune, te hrănesc foarte bine, există o mașină de spălat, există un fier de călcat, este apă caldă, peste tot este curat și te tratează foarte bine”, a spus Dmitri.
Cererea de azil a lui Dmitri este departe de a fi simplă. El a câștigat dreptul de a solicita statutul de refugiat, luna trecută, după ce a contestat cu succes decizia Ministerului Justiției la Tribunalul Districtual Incheon. Cu toate acestea, ministerul a declarat, săptămâna aceasta, că va contesta decizia.
Avocatul său estimează o așteptare de aproximativ cinci luni pentru a afla dacă au dreptul de a solicita statutul de refugiat, apoi încă unul sau doi ani înainte de a ști dacă îl pot obține.
Succesul este departe de a fi garantat, având în vedere mica parte din cererile de refugiați pe care Coreea de Sud le acceptă.
În 2019, înainte ca pandemia de Covid să limiteze numărul de solicitanți care sosesc în Seul, doar 79 din aproape 15.500 de solicitanți au primit statutul de refugiat.
Dacă cererea este respinsă, Dmitri poate să rămână în țară cu un permis de ședere umanitar, lucru care ar veni însă la pachet cu dezavantaje asta ar avea propriile dezavantaje.
„Cei cu statut de ședere umanitară sunt excluși de la majoritatea beneficiilor pe care le obțin rezidenții sau refugiații sud-coreeni. Nu vor fi puși într-o poziție în care să fie forțați să plece, dar vor trebui să trăiască în Coreea de Sud cu multe restricții.”, a declarat avocatul
Dorul de familie și casă
Dmitri, în vârstă de 30 de ani, a fost nevoit să își lase în urmă soția și pe fiul său în vârstă de doar șapte ani, fapt care îl sfâșie, în fiecare moment.
„Mi-e foarte dor de băiatul meu”, a spus bărbatul.
El a fost mult prea emoționat pentru a mai dezvălui și alte lucruri despre familia sa și greutățile prin care trece.
Dacă nu va reuși să găsească un adăpost în Coreea de Sud, Dmitri ia în considerare să ceară azil ambasadelor Statelor Unite și Canadei. Chiar dacă oricare dintre aceste țări l-ar accepta, dorul de casă îl va copleși.
„Ar fi grozav dacă m-aș putea întoarce acasă în Rusia. Asta ar însemna că tot ce se întâmplă s-ar fi încheiat, așa că cu cât mai devreme, cu atât mai bine”, a spus Dmitri.
